Poate nu vă dați seama, dar România a devenit noua Suedie în materie de abordare a pandemiei de Covid. Da, există niște restricții valabile și la noi, da, există niște măsuri - obligatorii, spre deosebire de situația din Suedia de la începutul pandemiei, când existau doar recomandări, dar pe care suedezii le respectau cu sfințenie -, dar, în general, beneficiem de unele dintre cele mai relaxate condiții din Europa, dacă nu din lume, la capitolul prevenire și limitare a pandemiei.
Dacă vă uitați în jur, cam toate statele europene și nu numai sunt în maximă alertă, iar măsurile aplicate sunt dintre cele mai drastice. Cam toată lumea este în așa-numitul lockdown, aplicat imediat după Crăciun, dacă nu chiar dinaintea sărbătorilor de iarnă. Lockdown anunțat inițial pentru 2-3 săptămâni și prelungit până în februarie, cel puțin. La noi, singurele restricții de circulație există doar pe timpul nopții.
Mai toate statele și-au închis iarna asta, inclusiv de Sărbători, pârtiile și stațiunile de munte. La noi au funcționat toate, mai ceva ca într-un an normal. Și nu e o problemă schiatul în sine sau mersul la munte, problema o reprezintă cozile și înghesuiala de la telecabine, telegondole și restaurante și inconștiența multora dintre semenii noștri.
Cam peste tot, la alții, restaurantele sunt închise, la noi s-au deschis toate, chiar dacă la 30-50% din capacitate. Mai peste tot, la alții, cam toate magazinele sunt închise, cu excepția celor esențiale, la noi nu s-a închis nimic. Dimpotrivă, până și mallurile au stat deschise permanent în toată perioada de după prima carantină totală.
La alții, șoselele și străzile încă sunt libere, pentru că există restricții dure, la noi traficul este la fel de intens ca în urmă cu un an, când pandemia încă nu lovise Europa. Singurele elemente care mai amintesc cu adevărat de pandemie și restricții la noi sunt purtarea permanentă a măștilor și școlile închise.
Iar românii au căpătat tot mai mult curaj odată cu scăderea cifrelor privind numărul zilnic de infectări. Da, numărul de cazuri noi a scăzut la doar 25-30% față de maximul atins la început de noiembrie, când aveam constant peste 9 -10.000 de infectări pe zi. Dar statistica nu mai reflectă realitatea. De fapt, în realitate, sunt mult mai multe cazuri, doar că românii nu se mai declară bolnavi și nu se mai testează oficial. Și asta odată cu apariția și răspândirea testelor rapide antigenice, pe care românii și le fac singuri acasă. Cifra reală a infectărilor se poate însă calcula în raport cu numărul de cazuri din secțiile de terapie intensivă. Din moment ce acum există cam 1.000 de bolnavi de Covid în stare gravă în ATI-uri, cu doar 20%-25% mai puțini decât în perioada de vârf, înseamnă că numărul real de infectări zilnice este undeva la 7-8.000 pe zi. Da, mai puține decât în noiembrie - și e logic, pentru că, totuși, au existat niște restricții și la noi, plus niște localități carantinate și niște măsuri luate -, dar scăderea nu e în niciun caz atât de mare pe cât o arată cifrele oficiale și pe cât ne place să credem.
Dar poate că e mai bine să fie așa, poate că e mai sănătos pentru psihicul fiecăruia și pentru mentalul colectiv să nu mai trecem prin restricții dure, să ne vedem fiecare de treabă, de viață, cu precauțiile pe care fiecare consideră că trebuie să le aplice, cu atenția pe care fiecare trebuie să o acorde acțiunilor proprii. Poate că e mai bine, economic vorbind, să avem această abordare mai relaxată, mai permisivă, mai puțin dură. Oricum, România nici nu și-ar permite un nou lockdown.
Și, de ce nu?, poate că va fi România exemplul social și economic pe care alții să-l laude, inclusiv în privința campaniei de vaccinare. Dar trebuie să conștientizăm că suntem într-un model suedez de la începuturile Covid, în care responsabilitatea de a ține sub control pandemia, pentru încă vreo jumătate de an, revine de fapt fiecăruia. Nu e momentul să devenim euforici, ci doar și mai responsabili. Iar la acest capitol va trebui să dovedim cât de suedezi putem fi.
