31 de morţi şi 60 de răniţi grav a fost bilanţul sumbru înregistrat pe şoselele patriei doar în cele 3 zile de Crăciun! Dar, de fapt, în fiecare zi, în România, au loc accidente grave, cu mulţi morţi şi răniţi. Mai mulţi decât oriunde în Uniunea Europeană. Aşa spun statisticile de ani şi ani de zile, aşa va fi şi statistica finală pe 2019, aşa va rămâne şi cea pentru anul în curs.
Da, se circulă de mult prea multe ori iresponsabil, se circulă de mult prea multe ori fără respect faţă de regulile de circulaţie, faţă de poliţişti, faţă de ceilalţi participanţi la trafic. Se circulă fără responsablitate faţă de propria familie! Da, sunt mulţi teribilişti şi idioţi pe şoselele României, sunt mulţi şpăgari prin poliţie, care le dau permise tuturor analfabeţilor, interlopilor şi iresponsabililor. Da, sunt multe de spus despre toate acestea. Dar cel mai prost se circulă din cauza lipsei infrastructurii rutiere şi din această cauză se moare cel mai des pe şosele. Lipsa infrastructurii moderne este principala cauză a accidentelor cumplite de pe şosele. Un capitol la care România şi toate guvernele României din ultimii 30 de ani au rămas repetente.
De fapt, în ultimii 30 de ani, parcul auto al ţării a crescut de vreo 7 ori, dar cele aproape 9 milioane de autovehicule existente în România circulă în general cam pe aceleaşi drumuri pe care circulau cele puţin peste 1 milion de vehicule existente în 1989. Cu excepţia a circa 750 de kilometri noi de autostradă, drumurile sunt cam aceleaşi. S-au mai reabilitat unele, sau mai asfaltat altele, s-au mai modernizat pe ici pe colo, dar infrastructura rutieră românească nu a suferit transformări radicale în ultimele trei decenii. Drumurile naţionale au rămas, în general, la câte o bandă pe sens - cauza principală a celor mai grave accidente -, iar ritmul de construire a autostrăzilor, soluţia care oferă de fapt cel mai sporit grad de siguranţă în circulaţie, a fost unul în ritm de melc – o medie ruşinoasă de doar 25 de kilometri pe an.
Nici regimul comunist nu a făcut mare lucru la acest capitol, construind mai puţin de 100 de kilometri în toată existenţa sa, dar guvernele de după 1989 şi-au arătat cu adevărat incapacitatea de a înţelege cât de important este acest capitol pentru România sau şi-au dovedit pur şi simplu indiferenţa faţă de acest sector vital pentru dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti. O indiferenţă criminală care, iată, ucide români în fiecare zi! O indiferenţă care pare că se moşteneşte de la un guvern la altul – nici guvernul Orban nu pare prea conştient de importanţa autostrăzilor, în contextul în care, recent, chiar premierul anunţa că Drumul Expres Brăila – Galaţi şi lărgirea la 4 benzi a Centurii Brăila n-ar mai fi nişte proiecte chiar aşa prioritare, iar fondurile alocate pe 2020 pentru podul de Brăila sunt ridicol de mici – doar 97 milioane de lei, faţă de necesarul de peste 500 milioane de lei.
Să nu uităm minciunile fostului guvern PSD, care promitea la începutul anului 2019 deschiderea a 180 de kilometri noi de autostradă, care au tot scăzut apoi până la 100 de kilometri, pentru ca, în realitate, să fie daţi în circulaţie doar 43 de kilometri, din care 21 de kilometri după ce a pierdut guvernarea şi pe care se circulă cu restricţii mai mari decât pe un drum naţional..
O indiferenţă politică generală în privinţa autostrăzilor care, combinată cu eliminarea taxelor la înmatricularea rablelor, nivelul scăzut al impozitelor pentru maşini, taxa de drumuri foarte mică, poliţie ineficientă, îngheţarea punctului de amendă şi mai ales sancţiunile şi pedepsele foarte mici pentru iresponsabilii de pe şosele, graţie unor legi ale altor iresponsabili, din Parlament, constituie reţeta perfectă a dezastrului de pe şoselele patriei, soldat cu mii de morţi şi mutilaţi în fiecare an. Un bilanţ pentru care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea şi nimeni nu răspunde. Doar victimele nevinovate.
