În vreme ce firmele agreate de anumite autorităţi par să se fi abonat la fondurile destinate îmbunătăţirii vieţii romilor, în comunităţi încă sunt probleme strigătoare la cer. În Lacu Dulce, unde primăria a realizat un proiect ce constă în construcţia unui Centru Social Multifuncţional, încă mai sunt vreo 300 de familii de romi ce trăiesc la limită, fără curent electric, apă curentă, în bordeie din chirpici, iar despre acces la sănătate şi educaţie pentru copiii din aceste familii nici nu poate fi vorba.
"Noi n-avem ce mânca şi ei ne fac parc. N-avem curent, n-avem case cu acte, n-avem drum pe care să mergem. Trimitem copiii la şcoală doar de gura doamnei Gina (n.r. Gina Anton- profesor romani la şcoala din cartier), dar îi trimitem numai atunci când avem cu ce-i îmbrăca, că nu-i deloc uşoară viaţa în cartier: te duci la doctor nu te bagă în seamă că eşti rom şi nespălat, te duci la muncă, nu te angajează pentru că le e frică de furat şi tot aşa...", ne-a povestit o femeie de etnie de la marginea cartierului Lacu Dulce.
Puţini sunt aceia din comunitate care să dea un exemplu de bune practici şi să facă lucruri definitorii pentru semenii lor. Un exemplu ar fi Gina Anton, profesoara despre care făcea vorbire interlocutoarea de mai înainte. Gina Anton şi-a făcut deseori simţită prezenţa în comunitate şi chiar a devenit un lider, având şi funcţie de consilier judeţean, însă eforturile sale s-au limitat, deseori, la a-i determina pe părinţi să-şi lase copiii la şcoală.
Cercul problemelor
"Sunt şi acum multe cazuri de fetiţe pe care părinţii le retrag de la şcoală fiindcă le mărită sau cazuri de copii ţinuţi acasă să aibă grijă de cei mai mici. Mulţi au probleme de sănătate, de educaţie, probleme de tot felul", susţinea, pe de o parte, Gina Anton, într-o intervenţie ce viza starea abandonului şcolar al copiilor de etnie romă, la nivel de judeţ.
Mai mult, într-un raport recent al Băncii Mondiale, agreat de toate organizaţiile de profil din lume, se arată că "romii, inclusiv aceia din Brăila, încă nu au acces la sănătate şi educaţie, nu au condiţii de locuit şi trăiesc în medii nefavorabile".
În acelaşi context, Institutul pentru Politici Publice arăta că romii nu au acces real la servicii de sănătate, nu au condiţii de locuit şi nici acces deplin la educaţie: "Astfel de anomalii trebuie combătute prin politici publice naţionale care targetează îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi reducerea poverii financiare asupra sistemului de asigurări sociale de la bugetul statului".
Într-un comunicat similar, Romanicris atrăgea atenţia că, odată cu izolarea comunităţilor sărace, există riscul segregării populaţiei rome.
Numai în Lacu Dulce există aproape 1.000 de romi care trăiesc la limita sărăciei, abonaţi la serviciile medicale de urgenţă, fiindcă n-au medic de familie, care "împrumută" curent de la vecini sau trăiesc pe întuneric, între care câteva zeci de copii care nu urmează nicio formă de învăţământ. Sporadic, Banca Mondială a investit în educaţia adulţilor prin programul "A doua şansă", însă mulţi dintre romi nu s-au mai dus la şcoală când au aflat că nu primesc nicio compensaţie materială pentru "efortul" lor de-a învăţa buchiile.
Pe de altă parte, întrebată câte proiecte pentru romi a accesat şi implementat în ultimii cinci ani, tocmai pentru crearea unui sistem care să ducă la îmbunătăţirea reală a vieţii comunităţii, Gina Anton ne-a răspuns: "Niciunul!". Continuarea avea să vină în cadrul aceluiaşi interviu, iar explicaţia acesteia este una mai degrabă scuză decât argument: "Vă informăm că organizaţia noastră nu a implementat proiecte în ultimii 5 ani şi nici nu implementează proiecte din fonduri europene. Fiind o organizaţie reprezentată în Parlamentul României, aceasta este afiliată pe timpul alegerilor ca partid politic şi primeşte fonduri de la Guvernul României. În perioada 2010-2012, am sprijinit însă derularea celor 6 proiecte strategice implementate de ANR (Agenţia Naţională pentru Romi). Vă sfătuim să solicitaţi aceste tipuri de informaţii de la ONG-uri care au implementat proiecte cu fonduri europene (ex: A.U.R Brăila)", ne-a comunicat Gina Anton, de astă dată, în calitate de reprezentant al Partidei Romilor din Brăila.
Ghici cine face proiecte?!
Menţionăm că am solicitat, încă din 27 octombrie, atât ANR-ului, cât şi organizaţiei AUR din Brăila, informaţii cu privire la proiectele pentru romi, însă n-am primit niciun răspuns. Iată solicitarea noastră, la care încă mai aşteptăm informaţii relevante: "În vederea realizării unui articol de presă, vă rugăm să ne spuneţi câte fonduri au fost atrase pentru romi în judeţul Brăila, din ce surse - UE, SEE, Banca Mondială - în ultimii 5 ani, care sunt proiectele la care vă referiţi, în care aţi fost aplicanţi, solicitanţi, dacă sunt proiecte în faza de sustenabilitate, suma acestora (VALOAREA) câţi beneficiari romi sunt?".
Ştim doar faptul că ANR a dezvoltat proiecte la nivel naţional, iar oamenii din teritoriu, recte Anişoara Parnica de la Brăila, au fost plătiţi să le implementeze, dar cum au făcut-o, numai romii ştiu. Vorbim aici despre: Educaţie şi incluziune socială, Grup Tehnic de lucru pentru romi, Program European de training pentru romi, Mediatori şcolari romi, Mediatori sanitari romi, Identitate pentru romi. Toate aceste proiecte au fost cofinanţate, mai mult sau mai puţin, de statul român. Cât despre AUR, ştim că organizaţia are la nivel naţional un reprezentant brăilean în persoana lui Săndel Grosu, fost reprezentant al romilor în Prefectura Brăila, iar unul dintre proiectele AUR a vizat recensământul romilor din judeţ, în 2011-2012.
De menţionat că obiceiul ONG-urilor pentru romi de a se transforma în partide politice s-a întins, de altfel, în pată de ulei, chiar la nivel naţional, tocmai pentru că e mai uşor să primeşti mură-n gură bani publici, decât să îţi spargi capul să aduci efectiv bani în comunitate. Or banii publici au venit, în asemenea cazuri, strict pentru partide, nu şi pentru "amărâţii" declaraţi ai Europei.
Investiţii viitoare în aceleaşi locuri
Practic, în Lacu Dulce, abia printr-un proiect ce va să vie se va lucra şi la îmbunătăţirea stării de sănătate. Vorbim despre proiectul Extindere centru social multifuncţional în Lacu Dulce, care se realizează, potrivit site-ului municipalităţii, din 11.05.2013 în 10.11.2015, prin POR 2007-2013, cu valoarea de 636.771 lei ( sic!- mai mult decât contruirea centrului propriu-zis) şi are ca obiective: "creşterea calităţii infrastructurii sociale, prin satisfacerea nevoilor de servicii sociale pentru persoane defavorizate, inclusiv cele de etnie romă, amenajarea şi dotarea unei săli cu destinaţia de spălătorie, dotarea unei săli pentru oferirea de servicii de asistenţă medicală primară, oferirea de servicii de consiliere şi educare pentru igienă, sănătate şi găsirea unui loc de muncă şi asigurarea unei baze materiale adecvate pentru derularea unui program after-school".
Tot centru destinat romilor se va numi şi locul pe care Primăria îl amenajează printr-un proiect "ambiţios" declarat "Bunici şi nepoţi", pe strada Anghel Saligny. Aici, cu 4.981.880 lei, din mai 2014 şi până în decembrie 2015, prin POR 2007-2013, ar trebui să aibă loc reabilitarea clădirii, amenajarea şi dotarea acesteia cu obiecte specifice unui centru comunitar, astfel încât să se ofere servicii de formare profesională, consiliere şi îndrumare pentru igienă, sănătate şi găsirea unui loc de muncă, asigurarea bazei materiale adecvate pentru derularea unui program şcoală după şcoală, dar şi crearea cadrului necesar comunităţii defavorizate pentru a-şi petrece timpul liber într-un mod constructiv.
În condiţiile în care obiectivele seamănă la indigo cu acelea de la proiectul privind centrul din Lacu Dulce, e de aşteptat ca şi pe Anghel Saligny, după finalizarea acestui proiect să aibă loc o extindere care să asigure taman nevoile din proiectul iniţial? Problema nu este că se lucrează la accesarea acestor fonduri, ci aceea că banii ajung oriunde în altă parte decât la romi.
Un alt proiect "în lucru", destinat aparent tot romilor, se derulează tot din mai 2014 până în decembrie 2015, prin acelaşi POR 2007-2013, pe strada Ancorei. Aici are loc reabilitarea imobilului pentru asigurarea unor locuinţe sociale. Cu 3.274.917 lei se fac lucrări de renovare a construcţiei, practic 13 apartamente cu câte o cameră şi unul cu două camere. Se montează centrală termică. Nu scrie nicăieri că acele locuinţe vor reveni romilor, aşa cum au fost foştii locatari, majoritatea de etnie romă. Ei speră însă că li se va întâmpla ceva bun şi vor avea - asemenea celor de la Kilometrul 10, cândva - case noi, călduroase şi mai ales curate. Totul pe bani europeni.
Şi pe Râmnicu Sărat se realizează un proiect similar. Renovarea imobilului de la numărul 115 în vederea amenajării de locuinţe sociale costă 3.652.557 lei şi are ca scop reabilitarea a 2 apartamente cu trei camere, 12 cu două camere, 9 cu o cameră şi 4 garsoniere. Aici se specifică faptul că locuinţele sunt destinate categoriilor defavorizate, inclusiv romi. În aceste cazuri, procedurile sunt în plină desfăşurare.
Practica arată că romii, care nu dau pe la şcoală şi, implicit, n-au loc de muncă, ajung să fie plimbaţi de autorităţi dintr-o casă socială într-alta, până când imobilele se degradează - experienţa ultimilor ani arată că destul de repede - şi intră iar în reabilitare pe bani publici grei.
Este şi cazul clădirilor - monument din Centrul Istoric al oraşului, adevărate bijuterii arhitectonice care, odată locuite de aceste "categorii defavorizate", inclusiv romi, au ajuns ruine, bombe ecologice, transformând situl istoric într-o "gură ştirbă", fără identitate istorică reală, fără simboluri.
