Precipitaţii record. Cod galben/portocaliu/roşu. Stare de urgenţă. Oameni luaţi de viituri, maşini avariate, gospodării şi străzi inundate. În ultimele zile, 49 de localităţi din 18 judeţe au fost afectate grav de ploi. Iar meteorologii confirmă, precipitaţiile căzute în această lună au depăşit cu mult cantităţile medii lunare înregistrate în România.
Şi Brăila a fost sub cod roşu. Ciclonul de la Marea Neagră a lăsat în urmă cantităţi impresionante de apă, la Vădeni, de exemplu, 80 litri pe metrul pătrat. Pericolul însă pândeşte şi din altă parte - nu doar din cer, ci şi de pe pământ!
Râul Siret ameninţă, din nou, satul Corbu Vechi. În urma ploilor, nivelul a crescut atât de mult, încât digul de protecţie, singurul paravan în calea apelor, abia se mai observă. Şi, vlăguit de zeci de viituri, abia se mai ţine laolaltă. Conducerea SGA Brăila dă asigurări că nu vor fi probleme, reluând şi de această dată, aceeaşi placă prăfuintă şi ruginită cu marele proiect de consolidare care va începe... fix luna viitoare! Ce să spun, am mare încredere! Suntem fix în al 16-lea an în care această lucrare ar fi trebuit să înceapă şi tot n-a început! 16 ani doar de vizite înalte – nici nu mai ştiu câţi miniştri, şefi, şefuţi şi şefuleţi au trecut să vadă, să recunoască fără dubii că e o prioritate, o extremă urgenţă, şi să plece exact aşa cum au venit. Şi să lase în urmă 300 de suflete care an de an, din 2005 încoace, de câte ori plouă se aşteaptă la ce-i mai rău. Pentru că digul acesta, lăsat atâţia ani de izbelişte, doar cu mici lucrări de întreţinere şi intervenţii de urgenţă, devine cu fiecare ploaie tot mai nesigur.
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră vă mai amintiţi anul 2005. Imaginea care a ilustrat articolul colegei mele ar trebui să vă reamintească. TOT. Tot coşmarul. Toată întinderea aceea de ape care ameninţa ca o secure satul, toată disperarea din ochii sătenilor, teama din ochii copiilor şi toate lacrimile acelea care nu mai apucau să se usuce. Toată durerea cu care priveau în urmă spre gospodăriile abandonate, strângând cu deznădejde la piept bocceluţa pe care fiecare a avut voie s-o ia cu sine. Eu n-am să uit niciodată lungul şir de camioane care înainta cu greu pe fâşia încă necuprinsă de ape, spărgând cu farurile spaimele, disperarea şi stihiile nopţii.
Atunci s-a şubrezit rău digul, dar corbenii au avut noroc, căci Siretul a spart în altă parte. Ei au scăpat şi s-au întors acasă. Dar de atunci, la fiecare ploaie mai serioasă îşi frământă mâinile şi mai cer de la divinitate încă o porţie de noroc, căci de la autorităţi nu mai au vreo aşteptare.
Primarul care în 2005 a aprobat evacuarea, Mihai Ruse, a mai fost între timp de vreo două ori primar, apoi senator. A uitat însă de unde a plecat şi ce a promis. Dar, cel mai trist, a uitat ce a lăsat în urmă: un sat aşezat pe un fund de ”găleată”, înconjurat de ape, Siret de o parte, Buzăul pe alta, cu 120 de gospodării şi vreo 300 de suflete, la cheremul sorţii. Pe primarul de acum nu îl cunosc, nu-i ştiu nici promisiunile, nici obiectivele, nici puterea. Un sfat însă aş avea pentru el. Specialiştii au tot avertizat: acesta e abia începutul, perioade atât de lungi cu precipitaţii atât de bogate tot vor mai fi de aici înainte. Dacă nu are în calcul să strămute satul (pentru că, dacă digul acesta nu se consolidează, sunt doar două opţiuni: moartea sau fuga), să ia taurul de coarne! Să meargă la partid, la Guvern, la ministere, la babe şi vraci, unde-o vedea cu ochii şi să nu se lase până nu primeşte banii – dacă tot au declarat public zilele trecute că s-a aprobat finanţarea. Să nu se lase însă pe vorbe, să verifice, să facă presiuni! Să nu piardă momentul! Norocul, rugăciunea, şansa nu pot funcţiona la nesfârşit, iar dacă, Doamne fereşte!, digul cedează, toţi aceşti 16 ani de vorbe-n vânt şi nepăsare în el vor lovi. Cârca lui va trebui să ducă toată povara!
Sunt deja câţiva ani buni de când Corbul Vechi trece razant pe lângă dezastru. Până când?
