Pina in 2007, subiectul-vedeta in materie de integrare europeana a fost "raportul de tara". An de an, acest document scris in limbajul de lemn european era asteptat ca un mar copt, apoi intors de presa pe toate partile, interpretat in toate felurile si folosit, pina la urma, ca "arma" in luptele politico-mediatice interne. De fiecare data, concluzia era cam aceeasi: "stam prost, se duce dracului rapita". Analizele riguroase au fost foarte putine, in schimb starile emotionale si adjectivele au dat buzna in comentarii si editoriale. Cam acelasi tip de reactii s-au inregistrat, in 2007, pe tema "banilor europeni". A plouat cu indignari ca se pierd fonduri europene in diverse domenii, dar analizele sistematice si periodice ale "situatiunii" au fost putine si au trecut cam nebagate in seama. N-avem ce face: sintem o cultura latino-balcanica, exprimarea emotiilor (eventual intr-o forma cit mai "plastica") este o trasatura definitorie, n-o sa avem probabil niciodata, in editoriale sau in dezbateri, argumentatie anglo-saxona. Asta daca nu cumva vom fi siliti de realitatea concreta sa mai invatam - totusi - si argumentatia, si analiza...
Intre timp - si datorita iuresului de stari emotionale pe care le declanseaza - Tema "banilor europeni" a devenit noua obsesie cotidiana a presei, a politicii si, implicit, a publicului. Desigur, in acest prim an de apartenenta la Uniunea Europeana, subiectele europene despre care se discuta sint mult mai multe decit inainte, mai ales cele de ordin "utilitar" (despre norme si reguli care privesc viata cetateanului, dreptul la munca, alimentele, medicamentele, protectia consumatorului etc.). Dar facem ochii mari cu adevarat doar cind ni se vintura pe ecran sau prin ziare sume cu multe zerouri care ar urma sa binecuvinteze sarmana noastra tarisoara. Primarii, consilierii locali, micii comercianti, pensionarii si fostii "disponibilizati" au, cred, acelasi sentiment ca bunastarea devine posibila la gindul ca "Vestul" ne da o gramada de bani pentru a ne dezvolta fermele, firmele, canalizarea, drumurile... Chiar si pe un site de calitate precum EurActiv.ro, adresat unui public deja informat si educat, cele mai citite articole sint "Din 2007, fonduri UE pentru tot ce-ti trece prin cap" si "Totul despre fondurile structurale". Tema "banilor europeni" a reusit sa focalizeze atentia unor categorii importante de public in acest prim an de apartenenta la UE. In acest fel, s-a creat un fel de presiune publica asupra institutiilor si administratiei publice: oamenii vor sa afle ce e cu aceste fonduri, cine si cum poate beneficia de ele, ce se intimpla concret cu banii etc. Spiritul civic - caci, in ultima instanta, despre asa ceva este vorba - capata, indirect, un nou impuls. Dincolo de efectele economice si sociale concrete ale acestor fonduri, am putea include si acest tip de preocupare cetateneasca tot la "cistiguri".
Exista insa si o parte rea a "succesului" acestei teme de pe agenda publica, daca o punem in contextul celorlalte teme. In publicul larg, se creeaza impresia ca "ni se da" ceva, ca un Dumnezeu cu minecute de contabil de la Bruxelles ne pune mina in cap; pentru un popor care ani la rind intreba la cozile din fata Alimentarei "ce se da?", e periculos. Pentru ca riscam sa reducem integrarea in Uniunea Europeana la un proces eminamente economic: n-avem decit sa-i "prindem din urma" in materie de dezvoltare si nivel de trai si gata, "sintem ca ei". Daca incepem sa gindim astfel - si parerea mea este ca deja am inceput - ratam modernizarea adevarata a tarii, care nu inseamna numai (sau in primul rind) constructia de poduri si sosele, tehnologizarea fermelor de porci ori renovarea pietelor agroalimentare. Aderarea la Uniunea Europeana si adoptarea setului de valori europene ar trebui sa ne ajute sa construim o societate coerenta, mai bine educata, mai bine condusa, mai usor de administrat. Or, mi s-a parut, in acest prim an de apartenenta la UE, ca spiritul public a fost foarte putin preocupat de asemenea lucruri; in orice caz, mult mai putin decit a fost preocupat de aspectele "banesti" ale europenizarii. Nu avem, fata de tarile dezvoltate ale UE, un simplu decalaj economic; avem un decalaj de civilizatie, de educatie, de perfomanta. Avem un mare decalaj in materie de constructie institutionala. Avem un mare decalaj in materie de spirit civic. Pentru a face sau reface toate acestea, e nevoie, desigur, de fonduri. Dar nu e suficient sa ai bani; mai e nevoie de idei, de imaginatie, de capacitatea de a deprinde si de a respecta noi reguli, de un alt mod de a face politica si de multe altele. Or, daca ni se scurg ochii de pofta dupa miliardele care urmeaza "sa ne vina" de la UE in urmatorii ani, nu mai reusim sa percepem, la adevarata lor semnificatie, relele care ne inconjoara. De exemplu, in 2007 am avut parte din plin de explozia mediatica a acestor rele: vesnicele conflicte presedinte-premier nu arata decit ca politicienii nostri nu stiu sa se comporte institutional, ci "o iau personal", cele doua referendumuri inutile (pentru ca nu au rezolvat, practic, nimic) arata ca in politica noastra multe se fac doar pentru imagine (sau pentru ceea ce cred politicienii ca ar fi "imaginea publica"), starea mediocra a universitatilor si noile masuri care pretind ca "reformeaza" sistemul de invatamint arata ca am ratat investitia (materiala si umana) in calitatea generatiei de miine s.a.m.d.
Citeva ONG-uri si citeva voci cu notorietate avertizeaza asupra tuturor acestor rele, dar nu sint luate in seama cit ar trebui nici de guvernanti, nici de public. Toata lumea pare ocupata cu banii, cu "absorbtia fondurilor", cu cresterea economica etc. Ceea ce nu e rau in sine, desigur. Dar e putin, e prea putin pentru a putea spera ca, in anii urmatori, Romania va deveni nu doar o tara cu o crestere economica notabila, dar si o societate coerenta si asezata, in care valorile europene nu sint simple cuvinte puse pe hirtie. Dupa primul an de UE, inca tirim dupa noi "spiritul vechi", chiar daca - indiscutabil - lumea romaneasca se schimba intr-un ritm rapid. Societatea in ansamblu va deveni mai buna si mai stabila atunci cind nu ne va mai interesa citi bani "ne da UE", ci cum stim sa-i folosim mai eficient in favoarea binelui public. Iar asta se va intimpla pe masura ce membrii societatii vor fi mai bine educati si vor asimila mai profund acele valori despre care, deocamdata, stim doar sa vorbim frumos la ocazii festive.
Intre timp - si datorita iuresului de stari emotionale pe care le declanseaza - Tema "banilor europeni" a devenit noua obsesie cotidiana a presei, a politicii si, implicit, a publicului. Desigur, in acest prim an de apartenenta la Uniunea Europeana, subiectele europene despre care se discuta sint mult mai multe decit inainte, mai ales cele de ordin "utilitar" (despre norme si reguli care privesc viata cetateanului, dreptul la munca, alimentele, medicamentele, protectia consumatorului etc.). Dar facem ochii mari cu adevarat doar cind ni se vintura pe ecran sau prin ziare sume cu multe zerouri care ar urma sa binecuvinteze sarmana noastra tarisoara. Primarii, consilierii locali, micii comercianti, pensionarii si fostii "disponibilizati" au, cred, acelasi sentiment ca bunastarea devine posibila la gindul ca "Vestul" ne da o gramada de bani pentru a ne dezvolta fermele, firmele, canalizarea, drumurile... Chiar si pe un site de calitate precum EurActiv.ro, adresat unui public deja informat si educat, cele mai citite articole sint "Din 2007, fonduri UE pentru tot ce-ti trece prin cap" si "Totul despre fondurile structurale". Tema "banilor europeni" a reusit sa focalizeze atentia unor categorii importante de public in acest prim an de apartenenta la UE. In acest fel, s-a creat un fel de presiune publica asupra institutiilor si administratiei publice: oamenii vor sa afle ce e cu aceste fonduri, cine si cum poate beneficia de ele, ce se intimpla concret cu banii etc. Spiritul civic - caci, in ultima instanta, despre asa ceva este vorba - capata, indirect, un nou impuls. Dincolo de efectele economice si sociale concrete ale acestor fonduri, am putea include si acest tip de preocupare cetateneasca tot la "cistiguri".
Exista insa si o parte rea a "succesului" acestei teme de pe agenda publica, daca o punem in contextul celorlalte teme. In publicul larg, se creeaza impresia ca "ni se da" ceva, ca un Dumnezeu cu minecute de contabil de la Bruxelles ne pune mina in cap; pentru un popor care ani la rind intreba la cozile din fata Alimentarei "ce se da?", e periculos. Pentru ca riscam sa reducem integrarea in Uniunea Europeana la un proces eminamente economic: n-avem decit sa-i "prindem din urma" in materie de dezvoltare si nivel de trai si gata, "sintem ca ei". Daca incepem sa gindim astfel - si parerea mea este ca deja am inceput - ratam modernizarea adevarata a tarii, care nu inseamna numai (sau in primul rind) constructia de poduri si sosele, tehnologizarea fermelor de porci ori renovarea pietelor agroalimentare. Aderarea la Uniunea Europeana si adoptarea setului de valori europene ar trebui sa ne ajute sa construim o societate coerenta, mai bine educata, mai bine condusa, mai usor de administrat. Or, mi s-a parut, in acest prim an de apartenenta la UE, ca spiritul public a fost foarte putin preocupat de asemenea lucruri; in orice caz, mult mai putin decit a fost preocupat de aspectele "banesti" ale europenizarii. Nu avem, fata de tarile dezvoltate ale UE, un simplu decalaj economic; avem un decalaj de civilizatie, de educatie, de perfomanta. Avem un mare decalaj in materie de constructie institutionala. Avem un mare decalaj in materie de spirit civic. Pentru a face sau reface toate acestea, e nevoie, desigur, de fonduri. Dar nu e suficient sa ai bani; mai e nevoie de idei, de imaginatie, de capacitatea de a deprinde si de a respecta noi reguli, de un alt mod de a face politica si de multe altele. Or, daca ni se scurg ochii de pofta dupa miliardele care urmeaza "sa ne vina" de la UE in urmatorii ani, nu mai reusim sa percepem, la adevarata lor semnificatie, relele care ne inconjoara. De exemplu, in 2007 am avut parte din plin de explozia mediatica a acestor rele: vesnicele conflicte presedinte-premier nu arata decit ca politicienii nostri nu stiu sa se comporte institutional, ci "o iau personal", cele doua referendumuri inutile (pentru ca nu au rezolvat, practic, nimic) arata ca in politica noastra multe se fac doar pentru imagine (sau pentru ceea ce cred politicienii ca ar fi "imaginea publica"), starea mediocra a universitatilor si noile masuri care pretind ca "reformeaza" sistemul de invatamint arata ca am ratat investitia (materiala si umana) in calitatea generatiei de miine s.a.m.d.
Citeva ONG-uri si citeva voci cu notorietate avertizeaza asupra tuturor acestor rele, dar nu sint luate in seama cit ar trebui nici de guvernanti, nici de public. Toata lumea pare ocupata cu banii, cu "absorbtia fondurilor", cu cresterea economica etc. Ceea ce nu e rau in sine, desigur. Dar e putin, e prea putin pentru a putea spera ca, in anii urmatori, Romania va deveni nu doar o tara cu o crestere economica notabila, dar si o societate coerenta si asezata, in care valorile europene nu sint simple cuvinte puse pe hirtie. Dupa primul an de UE, inca tirim dupa noi "spiritul vechi", chiar daca - indiscutabil - lumea romaneasca se schimba intr-un ritm rapid. Societatea in ansamblu va deveni mai buna si mai stabila atunci cind nu ne va mai interesa citi bani "ne da UE", ci cum stim sa-i folosim mai eficient in favoarea binelui public. Iar asta se va intimpla pe masura ce membrii societatii vor fi mai bine educati si vor asimila mai profund acele valori despre care, deocamdata, stim doar sa vorbim frumos la ocazii festive.
