Din ce în ce mai mulţi vârstnici trăiesc în singurătate şi fără ajutor. În cazuri fericite ei pot ajunge în aziluri, dar cei mai mulţi îşi duc bătrâneţile părăsiţi, fără ca vreo rudă să le treacă pragul, să îi ajute la treburile casnice sau să le facă micile cumpărături zilnice. În condiţiile în care copiii sau nepoţii lor ajung să îngrijească vârstnicii europeni pe mii de euro, bătrânii singuri din România recurg, de multe ori, în lipsa unui sprijin, la alte forme de ajutor pentru a-şi asigura o bătrâneţe liniştită. Cea mai uzuală formă practicată la noi este contractul de întreţinere încheiat cu rude apropiate sau chiar cu străini. Pe scurt, bătrânii îşi predau agoniseala de-o viaţă, de regulă o casă sau un apartament, celor care promit să-i îngrijească. Este un joc periculos, atrag atenţia atât notarii, cât şi autorităţile locale: ajunşi pe mâinile unor profitori sau chiar escroci, unii bătrâni se trezesc scoşi în mijlocul străzii, rămânând şi fără case, şi fără pensii. Însă există şi soluţii care îi pun, totuşi, în siguranţă pe cei de vârsta a III-a. Cea mai la îndemână este ca "donatorul" să apeleze la Autoritatea Tutelară sau să solicite notarului la care vrea să perfecteze actele prezenţa unui reprezentant al acesteia. Brăilenii care sunt interesaţi de serviciile acestui birou trebuie să ştie că funcţionează în cadrul Primăriei Brăila şi este condus de şeful juriştilor municipalităţii, în cazul de faţă, Angelica Bratu.
Potrivit acesteia, anul trecut au fost 19 cazuri în care notarii au cerut prezenţa, ca martor la perfectarea unor tranzacţii imobiliare, a unui reprezentant de la Autoritatea Tutelară. Nicio solicitare însă din partea vreunui bătrân care şi-a dat casa cu clauză de întreţinere. Situaţia s-a repetat şi anul acesta: în doar 13 tranzacţii notarii brăileni au invitat Autoritatea Tutelară la momentul semnării actelor de înstrăinare a imobilului.
Varga: "Autoritatea Tutelară chiar se implică"
"Chestiunea cu participarea Autorităţii Tutelare este foarte bună. Este reprezentantul statului care îşi dă avizul, participă în mod direct la încheierea contractului, face un fel de anchetă socială, unde efectuează investigaţii înainte de perfectare. Îi întreabă pe întreţinuţi dacă sunt de acord, dacă ştiu cui dau, de ce şi care e modalitatea prin care o fac. De asemenea, îi întreabă, în afară de clauzele de întreţinere, dacă mai au şi alte pretenţii. Consider că este benefică participarea Autorităţii Tutelare, pentru că reprezentantul semnează la finalizarea actului alături de întreţinuţi. Sunt persoane care refuză acest serviciu. Spun că sunt în deplinătatea facultăţilor mintale şi nu interesează pe nimeni ce fac ei cu averea lor. Consideră că este un act solemn şi secret şi nu vor să se cunoască astfel de amănunte. Însă notarul este obligat să îi întrebe şi să consemneze în scris că au refuzat participarea reprezentantului Autorităţii Tutelare", ne-a declarat notarul Vasile Varga, deputat PNL şi vicepreşedinte al Uniunii Notarilor din România.
Care este implicarea Autorităţii Tutelare mai departe de semnătura din contract? "Acolo unde sunt probleme se autosesizează imediat şi chiar îşi fac datoria, fac anchete sociale adevărate. Autoritatea Tutelară chiar se implică", a mai spus Varga, arătând că prezenţa ca martor al instituţiei este un veritabil atu într-un eventual proces de desfiinţare a contractului de întreţinere.
A devenit obligatorie expertiza psihiatrică
Un alt aspect subliniat de Varga face referire şi la situaţiile nefericite când una dintre părţi încearcă să-şi înşele partenerul de tranzacţie invocând faptul că la momentul perfectării contractului nu era în deplinătatea facultăţilor mintale. El a precizat că noile reguli impun ca înainte de semnarea actelor bătrânii să treacă un test medical riguros, prin care să se ateste că sunt în deplinătatea facultăţilor mintale. De fapt, este o expertiză care se face în cadrul Serviciului de Medicină Legală, de către un medic specialist.
"Expertizele medico-legale psihiatrice au cunoscut o creştere numerică datorită numeroaselor cazuri de punere sub interdicţie a persoanelor incompetente psihic. De exemplu, în anul 2010, din 175 de cazuri patru au fost diagnosticate cu Alzheimer, în 2011, din 185 de cazuri nouă au primit acelaşi diagnostic. În 2014, din 319 cazuri, 227 de persoane au fost diagnosticate cu Alzheimer, iar în 2015, până pe 7 august, din 251 de cazuri, 172 de persoane au fost diagnosticate cu această boală. Bolnavii care sunt aduşi pentru expertiză provin din cadrul familiei sau din centre de asistenţă medicală din locaţiile «Aura 2010» şi «Aviv». Aceştia sunt aduşi fie de familie, fie de personalul din administraţia căminelor în situaţia în care bolnavii nu au aparţinător legal ori cei din urmă şi-au declinat obligaţiile", ne-a declarat Gina Ilie, şeful Serviciului de Medicină Legală Brăila.
Aveţi grijă pe mâna cui vă daţi casele!
Cotidianul "Obiectiv" a prezentat de-a lungul anilor mai multe cazuri ale unor bătrâni care au crezut că şi-au găsit familia adoptivă ideală dar, de fapt, s-au trezit, după perfectarea tranzacţiei imobiliare, în mijlocul unui coşmar.
Un astfel de exemplu cutremurător este povestea Vioricăi Voinea, care, la 83 de ani, s-a trezit dată afară din locuinţă după ce se înţelesese cu o familie de tineri să aibă grijă de ea în schimbul imobilului. Numai că aceştia i-au cerut bătrânei să le gireze un credit de vreo 39.000 euro, n-au mai plătit ratele, iar banca a vândut imobilul în care locuia femeia. Cum aceasta nu a avut unde să ceară ajutor sau găzduire, după ce a pierdut casa, portăreii băncii au scos-o afară cu tot cu canapeaua în care dormea şi au lăsat-o în holul blocului. "M-a rugat pe mine să-l girez la bancă şi am fost de acord, fiindcă aveam încredere în el. Acum am ajuns aici, pe hol şi nu se mai interesează de mine. Înainte de a ne da banca afară din casă mi-a luat şi pensia, zicea că îi trebuie bani ca să plătească întreţinerea şi curentul", ne-a povestit Victoria Voinea. A trăit câteva zile din mila vecinilor, care i-au adus mâncare şi au spălat-o, iar în final au anunţat Direcţia de Asistenţă Socială, care a luat decizia de a o muta într-un cămin de bătrâni.
Un alt caz revoltător este al unei bătrâne care trăieşte un veritabil coşmar, în loc să beneficieze de atenţia şi îngrijirea promise de cei cărora le-a făcut un bine dându-le o parte din casă. "E un calvar viaţa mea! Să mă ia Dumnezeu, să mor, dar uite că nu mă ia. M-a lăsat ca pe un câine", s-a plâns bătrâna. "Eu am rămas singură. Dumnezeu mi-a luat doi băieţi, apoi mi-a murit şi soţul. Eram singură şi atunci am vorbit cu ea (este vorba despre tânăra care s-a oferit să o îngrijească - n.r.) şi m-a rugat să-i iau la mine, pentru că i-a dat afară soacra din casă. Eu voiam să vând casele şi să mă mut la fete. Dar, mi-a spus că-şi ia angajamentul să aibă grijă de mine la bătrâneţe, iar eu să le fac contract de chirie. După vreo 5-6 ani, ea a plecat în Italia, la sora ei. Cât a stat ea acolo, a fost bine. Era cam beţiv bărbat-su şi o bătea. Îmi iau lumina, îmi pun obiecte în cale ca să mă împiedic şi să cad. Eu îmi iau mâncare singură, îmi aduc fetele, nepoata", a mai povestit femeia.
Nu doar străinii pot avea acest comportament. La 82 de ani, Roşca Nicodim a ajuns şi el în stradă după ce fiul vitreg i-a vândut apartamentul. Unui brăilean i s-a făcut milă de bătrânul rămas pe drumuri şi l-a găzduit aproape un an într-o garsonieră din cartierul Hipodrom. Într-un final, Nicodim a trebuit să părăsească şi acest imobil, ajungând astfel în stradă, pentru a doua oară în mai puţin de un an şi jumătate. La sesizarea "Obiectiv", Direcţia de Asistenţă Socială l-a cazat într-un cămin de bătrâni.
