Este clar că autorităţile au bâjbâit destul de mult în privinţa măsurilor de restricţie anunţate şi implementate de la instaurarea stării de urgenţă. Ba ai voie să ieşi din casă, ba nu ai voie, ba uite declaraţia pe proprie răspundere, ba nu, e alta acum, ba se poate face şi una de mână, ba nu, ba se poate şi fără semnătură, în format electronic, ba nu. De fapt, în privinţa asta, au cam dat-o de gard autorităţile noastre.
Bine, e de înţeles că este o situaţie cu care nu s-a mai confruntat nimeni până acum, cel puţin în ultimii 30 de ani, că lucrurile se fac pe repede-înainte de multe ori, că le mai scapă şi autorităţilor câte ceva. Dar totuşi, se exagerează cu bâlbâiala asta. De exemplu, în cazul bătrânilor – prima dată a anunţat chiar preşedintele că persoanele de peste 65 de ani nu vor mai avea voie să iasă din case (era aberant, totuşi); apoi, premierul a venit cu alte explicaţii, după care ordonanţa militară în sine a conţinut alte prevederi: se iese din casă doar între orele 11.00 şi 13.00. După care, după 3 zile, s-a revenit şi li s-a permis să iasă oricând, pentru a se duce la medic, sau seara, între orele 20.00 şi 21.00, „pentru a asigura nevoile animalelor de companie/domestice, doar în proximitatea locuinţei/gospodăriei, fără a fi necesară completarea unei declaraţii”, aşa cum se întâmpla şi în cazul celorlalte categorii de vârstă – o exprimare pe cât de ambiguă, pe atât de interpretabilă. Cu o aşa exprimare, nici nu-i de mirare că unii ies cu peştele în pungă la plimbare, cu pisica sau cu găina. De fapt, ce alt animal, în afară de câine, ar putea să aibă nevoi în afara locuinţei – şi asta doar în cazul celor care locuiesc la bloc? Ce animal domestic trebuie plimbat în proximitatea locuinţei? Şi ce înseamnă proximitatea locuinţei? În faţa blocului? Până la capătul străzii? Până la părculeţul de la câteva blocuri mai încolo? Cum, de asemenea, nu e foarte clar – şi trebuie să fie! – până la ce distanţă aproximativă de casă ai voie să mergi la cumpărături.
Însă, de departe, cea mai inconsistentă reglementare este cea legată de declaraţia pe propria răspundere necesară pentru a ieşi din casă. I-au schimbat o dată forma şi conţinutul, fără să precizeze dacă sunt valabile ambele variante – sau nu, au inventat o formă electronică, dar care trebuie semnată de mână - ce deştept a putut să gândească asta!?! – şi n-au stabilit foarte clar dacă e valabilă sau nu dacă o scrii de mână pe orice hârtie găseşti la îndemână. Să fim serioşi, extrem de puţini oameni au imprimante şi tot la fel de puţini au coli A4 „curate” să scrie declaraţii. De unde să aibă? Unii n-au nici măcar caiete, agende sau niciun fel de coală albă pe care să scrie. Mulţi n-au nici „smartfoane”, tablete sau internet, ca să umble cu formatul electronic al declaraţiei după ei, chiar şi fără să fie semnată.
Dar cea mai mare problemă e că toate aceste bâlbe se lasă cu abuzuri din partea poliţiştilor şi jandarmilor – unii (nu mulţi, din fericire) dintre ei fie cu un nivel de inteligenţă pe la genunchiul broaştei, fie pur şi simplu răi şi ai dreacu’, că aşa „vrea” muşchii lor de sub uniforme. În lipsa unor reglementări extrem de clare, interpretarea rămâne la mâna sau mintea oamenilor de ordine. Iar asta înseamnă amenzi pe care nici măcar nu mai ai unde să le conteşti: „Nu e bună declaraţia asta, că n-are antetul Guvernului... Asta nu e bună, că e de mână... Asta nu e bună, că e o jumătate de coală A4... Asta nu e bună, că nu e semnată... Asta nu e bună, pentru că eşti prea departe de casă... Asta nu e bună, pentru că hârtia e galbenă... Primeşti amenda acasă!”. Pa, cui să te mai plângi? E adevărat, abuzează şi o mulţime de cetăţeni iresponsabili şi inconştienţi, care se înghesuie în autobuzele astea în miniatură ale Brăilei să se ducă la piaţa lor preferată că acolo e verdeaţa cu 50 de bani mai ieftină sau vor să ajungă din Vidin în Carrefour-ul din Vărsătura, că n-au la ei în cartier. Diferenţa este că aceste neclarităţi le permit tocmai oamenilor legii să facă abuz de lege. Un abuz care rămâne nepedepsit.
