De la 1 ianuarie 2019, Guvernul Dăncilă a instituit un mecanism de economisire pentru copii, denumit contul “Junior Centenar”, chipurile ca să faciliteze accesul la educaţie şi să acopere lipsa de venituri a părinţilor. N-am să intru în amănunte legate de modul de funcţionare, ci doar pe foarte scurt am să vă reamintesc că ideea de bază este ca părinţii să depună lună de lună, timp de 18 ani, cel puţin 100 lei (1.200 lei/an obligatoriu dacă vrei să beneficiezi de nişte facilităţi), astfel ca atunci când copilul devine major să aibă nişte bani puşi deoparte şi să păşească cu dreptul în viaţă. O idee extraordinară, într-o ţară normală, condusă de nişte oameni normali. O bulibăşeală fără margini, o minciună sfruntată, o prosteală pe faţă în România, ţara condusă de o gaşcă de proşti şi penali în care viitorul este scris de o analfabetă precum Viorica Dancilă, un golan putred de bogat şi de corupt precum Darius Vâlcov şi un dandy de doi lei precum Orlando Teodorovici, totul supervizat şi dirijat de marele şef, condamnatul Liviu Dragnea. Acel Liviu Dragnea, care, fără nicio remuşcare, pe când era şef de CJ, a luat bani din bugetul pentru copiii săraci, orfani sau abandonaţi ca să-şi plătească mimozele angajate fictiv la DGASPC Teleorman, mimoze care în realitate munceau pentru PSD. Faptă pentru care a şi primit o primă sentinţă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare.
Aşadar, în astfel de oameni ar trebui ca tu, părinte, să ai încredere. Adică, să cotizezi 100 lei lunar, bani care să ajungă în devălmăşie într-un cont comun, de care, prin lege, să nu te atingi timp de 18 ani cu promisiunea că la momentul final o să pluseze şi statul cu nişte sute de lei, bla bla bla... Asta în condiţiile în care, aceşti oameni pe care îi frământă şi viitorul tău, nu doar al copilului tău, tocmai te-au anunţat că vor să pună laba pe Pilonul II de pensii. Dar... ce nu face foamea din om, la modul general, şi ce nu face foamea de bani din Guvernul Dăncilă, la modul special!
Nu ştiu ce răspuns va avea în rândul maselor un asemenea program, dar înainte de orice decizie, aş vrea să luaţi în calcul faptul că, la finalul finalului, suma maximă pe care o poate acumula un copil, cu tot ce promite statul şi depune părintele, pe stagiu complet, poate ajunge la aproape 40.000 lei. Adică în bani vechi aproape 400 milioane. Cam ce credeţi că veţi face peste 18 ani cu suma aceasta? Întreb şi eu pentru prieteni, căci eu, reprezentant al generaţiei “azi la CEC 1 leu depui”, nu mă mai încadrez în norme. Gândiţi-vă, de exemplu, ce puteaţi cumpăra şi la ce sumă în anul 2000 şi comparaţi cu preţurile de acum. Nu prea ies calculele, nu? Evident, căci într-o ţară complet instabilă din punct de vedere financiar, cu o inflaţie care mătură procentele de la minim la maxim mai rău decât Crivăţul iarna, chiar nu e avantajos să economiseşti pe un termen atât de lung.
Iar despre obiectivul declarat al acestei iniţiative luminoase, ce să mai vorbim! Ce facilitare a accesului la educaţie să se realizeze graţie ei, când, de fapt, tocmai cei care ar avea nevoie reală de un asemenea ajutor - copiii săraci - sunt complet ignoraţi. De unde să rupă 100 lei pe lună, lună de lună, timp de 18 ani, un părinte de la ţară, unul bolnav, unul care nu are un venit stabil, sau cum să procedeze un părinte plătit cu minimul pe economie care are 2 sau 3 copii... O sfidare a inteligenţei şi a bunului simţ! Asta e noua gogoaşă umflată de cvartetul Liviu - Darius - Viorica - Orlando. Ei, marii protectori ai maselor, care nu sunt în stare acum, când ţara se zbate în cea mai lucie sărăcie, să acorde copiilor măcar o alocaţie mai de Doamne ajută! Ei, marii protectori ai maselor, care nu sunt în stare să investească în Educaţie nici măcar acum, în cea mai neagră perioadă postdecembristă a sistemului. Ce golănie! Şi-i mai zice şi Centenar!
