România a început deja să-şi numere morţii. Virusul nu iartă, deşi, cu numai câteva zile în urmă, îi râdeam în nas. Din parc, de pe o creastă de munte sau de pe vreo alee din pădure, de pe banca din faţa blocului, de la colţul străzii sau dintr-o curte din vecini, efectiv îl sfidam. Deopotrivă! Nu încercaţi să aruncaţi totul pe umerii bătrânilor, în fotografii, în clipurile video distribuite online, pe străzi, în parcuri, pe trotuare erau, la grămadă, de la copii sugari la vârstnici în bastoane. Ca într-un ultim efort de a trăi senzaţia de normalitate. O senzaţie, doar.
La o zi distanţă, soarele a dispărut brusc! Şi la încă una, numărul infectaţilor în 24 de ore a început să se formeze din 3 cifre.
Va fi greu, fără îndoială! Şi fizic şi psihic! Vom trăi sentimente nemaiîncercate până acum: ne vom panica, apoi ne vom îmbărbăta, ne vom măsura fiecare pas şi vom analiza fiecare ivăr pe care vom pune mâna. Apoi vom obosi şi vom începe o interminabilă rugă spre Dumnezeu.
Ne vom ruga pentru sănătate, pentru noi, pentru cei dragi, dar şi pentru a avea ce pune pe masă. Căci, pandemia va trece într-o bună zi, dar criza economică îşi va arăta colţii multă vreme.
Trăim în premieră izolarea, distanţa socială e singurul lucru care ajută acum la răspândirea virusului. E greu! Unii înţeleg sacrificiul, alţii, cum spune românul, “parcă nu mai fac a bine”. Noroc cu vremea rea de afară.
La ora la care scriu se fac publice noi măsuri restrictive. De astăzi, carantină totală, izolare completă, toate deplasările vor fi monitorizate atent. Pe Facebook au apărut deja primele comentarii. Nici nu vreau să le citesc. Ne-am cerut-o! Clar! Doar lipsa noastră de conştiinţă a determinat autorităţile să facă asta. Iar din punctul meu de vedere e foarte bine! Dacă de recomandări ne-a durut în cot, ordinul se execută. E singurul mod în care putem fi disciplinaţi. Pentru că, în ciuda tuturor avertismentelor, recomandărilor, sfaturilor şi tot ce mai vreţi, încă sunt oameni care umblă brambura pe străzi, care supraîncarcă mijloacele de transport în comun, care se vântură prin pieţe pentru 3 cartofi şi o pâine.
Cum altfel să-i protejezi pe aceştia, ce să le mai spui, dacă nici moartea nu-i sperie!?
Păcat de ei, păcat de noi! Toţi! Pentru că un lucru este clar şi confirmat: dacă efortul acesta nu va fi unul comun, se va alege praful de toate celelalte sacrificii. Italia, Spania sunt dovada clară că aşa e şi că orice greşeală se plăteşte. Şi se plăteşte scump!
Aşadar, fiţi solidari şi solitari! #Staţi Acasă! Numărul cazurilor confirmate a crescut deja extrem de mult. Situaţia nu mai poate fi controlată. Răspândirea comunitară e o realitate. Singurul mod de a te (şi ne) proteja este izolarea.
#StaiAcasă! Ai grijă de tine, ai grijă de noi!
