Si asta deoarece salariile ca atare sunt niste firimituri comparativ cu sporurile, indemnizatiile, primele de vacanta si alte stimulente despre care noi, contribuabilii, habar n-avem. De fapt, in Romania s-a ajuns la un paradox: la ora actuala, in sistemul public se castiga mai bine decat in sistemul privat. Sigur, nu vorbim despre venituri exorbitante in cazul functionarilor simpli, al politistilor de strada, al medicilor rezidenti, al profesorilor din preuniversitar. Avem de-a face cu venituri, in unele cazuri uriase, cand vorbim, in general, despre sefi. Culmea, nici macar primarul municipiului sau presedintele Consiliului Judetean, alesi de populatie, care ocupa niste functii ce presupun o mare responsabilitate nu reusesc sa atinga veniturile unora dintre subalterni. A administra un municipiu sau un intreg judet cu toate problemele lui nu este un lucru simplu. Tocmai de aceea unii sunt realesi in functii, in vreme ce altii sunt sanctionati de electorat dupa primul mandat. Faptul ca, in prezent, chiar si in conditiile crizei, este mai atractiv sistemul public, o arata migrarea unor oameni de afaceri spre acest sector. De pilda, Florin Carligea si Ionel Adetu, ambii de la PDL, sunt gata sa-si lase balta afacerile pentru un post de conducere in sistemul de stat. In realitate, afacerile nu sunt lasate de izbeliste, ba dimpotriva. Iata de ce adoptarea unei legi unice privind salarizarea din sistemul bugetar ar trebui sa constituie una dintre prioritatile Guvernului Boc. La nivel declarativ, aceasta preocupare exista. Ma tem, insa, ca transpunerea in practica va intarzia sa apara. Practic, ar trebui ordonate veniturile in functie de importanta sociala a muncii prestate. De pilda, presedintele tarii ar trebui sa aiba cel mai mare venit. Apoi, ar putea urma in ierarhie premierul, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, membrii Guvernului, parlamentarii, magistratii, ca exponenti ai celor trei puteri in stat: executiva, legislativa, judecatoreasca s.a.m.d. Este extrem de greu, dupa parerea mea, sa elaborezi o astfel de lege. De pilda, sistemul sanitar ca si invatamantul constituie doi piloni la fel de importanti ai unei societati. Este inadmisibil ca la momentul actual sa ramana neocupate locurile la facultatile de medicina sau la universitatile care pregatesc profesori. Explicatia? Salariile jenante pentru un medic rezident sau un profesor debutant. Pe langa faptul ca este dificil de elaborat o ierarhie, consider ca n-a existat si nici nu va exista prea curand suficienta vointa politica pentru a reaseza salariile tuturor bugetarilor in concordanta cu importanta sociala a muncii prestate. Pai, cum si-ar mai putea indestula partidele clientela politica daca vor disparea veniturile astea nesimtite in comparatie cu atributiile si responsabilitatile unor directori la niste directii de doi lei? Cum si-ar mai putea umfla buzunarele liderii de partid, stiut fiind faptul ca pentru aceste posturi mai putin conteaza competenta, ci spaga pe care-o dai cui trebuie si aproape in ultimul rand activismul politic de care-ai dat dovada de-a lungul anilor?
