Străzile au fost ca o mănuşă întoarsă a televiziunilor. S-au turat motoarele bolizilor, s-a răcnit, s-au încins grătarele, s-au devalizat supermarketurile. S-a defilat, s-a înjurat şi s-a declarat iubire veşnică lui Hristos. De la puştii de 13, 14 ani, cocoţaţi pe motoscutere, până la ţapii bătrâni, asezonaţi cu câte o proaspăt bacalaureată, de la bătrânii acri - şi la vorbă şi la port - şi până la femeile fatale de 10 ani, România şi-a exhibat credinţa până-n cele mai intime puncte G. S-a ţipat şi s-a delirat cu naturaleţea cu care, primăvara, râurile inundă satele româneşti. S-a declamat bombastic, s-au turnat scene antologice. Au fost aduşi călugări şi îmbiaţi să spună lucruri amuzante. S-a câştigat până şi la Loto.
Buimaci, după prăpădul de Paşti, românii se pregătesc acum de 1 mai. După 1 mai urmează vara, cu Litoralul ei orgiastic. Încă un hop, apoi, şi se trece în linie dreaptă spre Crăciun. De Anul Nou, iar va fi detonată toată Republica. Şi tot aşa, pân-o veni vreun om serios la conducere, ca să ne mai tragem şi noi sufletul şi să ne distrăm pe îndelete.
Ar trebui să înţelegem din asta că sminteala e generalizată şi credinţa românească un simulacru ce aduce sensibil cu reprezentaţiile hollywoodiene? Bineînţeles că nu! Doar că pe cei ce dau un sens Învierii n-o să-i vedeţi nici la televizor, nici răstigniţi pe grătarele cu porci fumegând, nici înfipţi intempestiv într-un gard, nici închinându-se în chiloţi şi nici perorând cu bale la gură despre măreţia poporului român. Pe aceştia despre care vorbesc i-au pus la dos comuniştii, timp de 40 de ani, iar acum, mai nou, i-au ras de pe harta sensibilă afaceriştii media.