Anul trecut – 2020 – sau “douăzeci douăzeci”, cum spunea doamna ex-prim-ministru Viorica Dăncilă, va rămâne în memoria colectivă ca anul cel mai periculos din punctul de vedere al încălcării drepturilor și libertăților cetățenești. Este vorba despre memoria colectivă a celor pentru care valoarea democrației este mai presus de orice. De ce? Pentru că mărturiile istorice sunt multe: drumul spre iadul dictaturii este pavat cu intenții bune! Ideea este că anul trecut am asistat cum pentru mulți sindromul broaștei fierte se verifică înfiorător de des. Dacă arunci o broască vie într-o oală cu apă fiartă va sări imediat pentru a-și salva viața – instinctul de supraviețuire o obligă, pericolul fiind clar prin intensitatea bruscă. Dacă însă pui broasca într-o oală cu apă rece care apoi începe să fiarbă încet și progresiv ca intensitate, broasca nu va simți pericolul și se va adapta încet și sigur la temperatura din ce în ce mai mare. Când apa va deveni periculos de fierbinte, broasca va muri pentru că nu mai are energie pentru a sări din oală, toată vitalitatea fiindu-i consumată de procesul de adaptare la disconfort. Încercând să se adapteze la pericol, și-a consumat toată forța și viteza de reacție. Altfel spus, “Neîmpotrivindu-se la timp, omul devine treptat incapabil de a se mai împotrivi vreodată” - Nicolae Steinhardt. Pentru cine nu știe, Steinhardt a fost un scriitor, critic literar, jurist și publicist român. De origine evreiască, s-a convertit la religia creștin ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae și s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, “Jurnalul Fericirii”. A fost doctor în Drept constituțional.
Revenind, nu am fost nicicând vreo persoană care să nu respecte legile statului de drept. Nu am îndemnat nicicând la nesupunere civică, la neplata taxelor și impozitelor etc etc. Am apărat cât am putut, cu mijloacele de care am dispus, legile, justiția, statul de drept dar și drepturile și libertățile cetățenești câștigate cu sânge în '89.
Am avut Covid și n-am murit! Au avut mulți colegi de-ai mei și prieteni și n-au murit. Unii însă - cunoscuți sau rude ale unor prieteni - au murit! Culmea, în spitale! Faptul că am fost obligați să purtăm mască sau să păstrăm igiena mâinilor nu constituie un motiv de scandal. În fond, în acest fel ne ferim și de gripă sau alte viroze de sezon. Au fost însă destule măsuri abuzive de-a lungul anului trecut care, mai nou, fie cad în instanță - interzicerea pelerinajelor - fie au fost atât de absurde încât autoritățile au revenit asupra deciziilor, nu înainte de a se face de râs. Ultimul exemplu: închiderea piețelor de producători câtă vreme mall-urile și magazinele aferente au rămas neatinse. Sau, în noaptea de Revelion, pensiunile și hotelurile au avut voie să servească clienți până la ora 23.00, după care se putea să comanzi doar prin room-service. Câtă ipocrizie! Sau, interzicerea circulației între orele 23.00 – 05.00, de parcă atunci circulă la liber și coronavirusul. Sau, dacă ai altă boală nu te bagă nimeni în seamă ori riști să iei Covid din spitale. Unde-i dreptul la sănătate?! Sau ce s-a întâmplat atâta amar de zile cu dreptul la educație al copiilor săraci? Sau, în starea de urgență, de ce nu am avut voie să mergem în cimitire? Că a rămas o enigmă până acum. Era Paștele Blajinilor în fiecare zi? Mai nou, ni se spune că vaccinarea este liberă, daaaaar multe țări europene au început să găsească soluții mascate de a obliga cetățenii să se vaccineze dacă vor să mai iasă din țară sau să circule nestingheriți. Spania a “promis” că va face liste cu cei care au refuzat vaccinarea și că alte țări vor avea acces la ele. Ce e asta? De ce tot anul trecut s-a lovit sistematic în preoți și Biserică de parcă a fi credincios ar însemna automat a fi INFECTAT? Unde au dus toate aceste abuzuri ridicate la rang de interes general și bine comunitar? La AUR curat în Parlament...Hai, La mulți ani!
