Un alt oras, un alt spital, un alt caz, acelasi scandal national. Sistemul de sanatate.
In fond, simptomele bolii de care sufera sistemul de sanatate sunt, din punctul meu de vedere, ale aceleiasi boli de care sufera tot sistemul bugetar. De la administratia publica locala, pana la administratia centrala, sistemele de educatie, de siguranta publica, finante si asa mai departe. Si cred ca aceste probleme sunt legate de faptul ca structura aparatului bugetar este croita pornind de la nevoile angajatilor din sistem ori ale clientelei sistemului si nu de la nevoile celor pe care sistemul trebuie sa ii serveasca. Numarul angajatilor din ministere este construit dupa nevoile clientelei politice, nu dupa nevoile reale ale tarii, finantarile pentru infrastructura se dau in functie de nevoile firmei agreate, programele scolare sunt concepute in functie de numarul catedrelor si pregatirea cadrelor didactice si nu dupa nevoile elevilor... Iar exemplele pot continua. Or, asa stand lucrurile, e limpede ca mentalitatea aceasta face victime, in Romania, in fiecare zi. Fiindca aparatul bugetar, in loc sa fie un instrument, este un animal.
Un animal care se hraneste cu resursele tuturor, cu vietile ratacitilor prin spitale, cu cele ale nefericitilor care se intalnesc cu cate un criminal lasat in libertate, cu destinele elevilor, cu timpul, nervii si banii tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, trec pragul tribunalelor, primariilor ori directiilor de tot felul. Un animal ciudat, mangaiat pe crestet de o clasa politica ce stie sa-l mulga si sa-l hraneasca.
Cand o sa intelegem ca intr-un fel sau altul suntem parte a acestui animal si ca solutia sa scapam de el este sa ne reamintim sa scoatem omul din noi, poate ca ceva se va schimba. Cand o sa intelegem ca dincolo de ghiseu, ca dincolo de birou, ca pe patul din salon, ca in fata instantei, in banca de la scoala este un om, poate ca atunci, ceva se va schimba. Altfel vom fi, deopotriva, parti componente si hrana ale acestui animal fabulos.
