După ce miniştrii conduşi de Viorica Dăncilă au spus lucruri trăznite la Bruxelles, reuşind să se umple de tot ridicolul şi să demonstreze Uniunii Europene că România este o ţară de fraieri, condusă de o bandă de hoţi şi de analfabeţi, aceasta a anunţat, la începutul şedinţei de Guvern de la sfârşitul săptămânii trecute, că... situaţia trebuie îndreptată. Din start, trebuie spus faptul că nu este vorba de o “schimbare la faţă” a guvernanţilor, de abordarea unor discursuri de adevăraţi diplomaţi în faţa partenerilor europeni ori de a stârpi furtul sau corupţia. Nu.
Considerând penibilul situaţiei de la Bruxelles drept un mare succes al diplomaţiei române, şefa Guvernului în care unii miniştri au mai mulţi cormorani în piscine decât culturi agricole, iar alţii încurcă foile după care ar trebui să citească, încearcă să îl salveze pe infractorul Liviu Dragnea. Pentru că toate aceste demersuri de umilire a poporului român şi de legalizare a furtului sunt susţinute de ordonanţa lui Tudorel Toader privind completurile de la Înalta Curte. Prin acest gest al ministrului Justiţiei de a îndrepta lucrurile în favoare infractorilor, premierul Viorica Dăncilă îşi plăteşte tributul faţă de sultanul din Teleorman, a cărui salvare intră de acum în linie dreaptă.
Dar, în timp ce Dragnea scapă astfel de puşcărie pentru tot ce a făcut şi cât a furat, noi, cei care ne permitem să spunem, în presă, pe reţelele de socializare, la mitinguri sau, în diverse alte cercuri sau împrejurări, că el sau alt politician este hoţ, riscăm, pentru insultă, să ajungem la pârnaie pentru trei ani cu executare. Aceasta este dorinţa lui Codrin Ştefănescu şi a lui Nicolicea, care vor să reintroducă insulta şi calomnia în Codul Penal. Prin legile actualei guvernări şi ale lui Tudorel Toader, care a golit puşcăriile de criminali şi de violatori, care au îngrozit populaţia cu grozăviile comise în doar câteva luni de libertate, pesediştii lui Dragnea vor să îi arunce după gratii pe toţi cei care deschid gura împotriva actualului regim şi împotriva dictaturii teleormănene. Aşadar, în ţara în care guvernul investeşte mai mult în hrana puşcăriaşilor decât în hrana bolnavilor, în condiţiile în care în penitenciare se fac investiţii de zeci de ori mai mari decât în şcoli sau în spitale, iar drepturile infractorilor sunt apărate de ordonanţele şi legile ţării, noi vom ajunge cât mai mulţi după gratii. Noi, cei care încă mai credem în dreptate şi în adevăr, noi, cei vom ieşi în stradă, ne vom spune părerile despre guvernanţii corupţi, care vom posta adevărul pe reţelele de socializare şi ne vom exprima liber, într-o ţară în care libertatea cuvântului a fost plătită scump, cu sângele copiilor şi tinerilor care au murit pentru adevărata democraţie în decembrie 1989. Pe mine chiar nu mă mai pot intimida ameninţările pesediştilor infractori.
Pe vremea lui Ceauşescu, atunci când pâinea, laptele, carnea, uleiul, ouăle şi alte produse erau pe cartelă, iar noi şi copiii noştri mâncam o dată pe zi, pentru a nu deveni obezi, cum spuneam, în glumă, circula o poveste. Se spunea că, după ce a furat ceva dintr-un magazin, un tânăr a ajuns după gratii. La vorbitor, mama lui l-a întrebat cum îi este, iar acesta, a răspuns că are tot ce îi trebuie: mâncare de trei ori pe zi, căldură, apă caldă. Ştiind că ea nu avea pentru copiii rămaşi acasă nici hrană suficientă, nici căldură şi nici apă caldă, femeia l-a sfătuit: “să fii mamă cuminte, să nu te dea ăştia afară, că ştii cum este!”
Morala? Am ajuns de unde am plecat în urmă cu 30 de ani. Sau poate...mai rău.
