Personal, n-am întâlnit brăilean mulţumit de sistemul centralizat de termoficare. Când nu a fost preţul mare, erau vecinii care nu plăteau întreţinerea. Când erau vecinii bun-platnici, era căldura oprită în aprilie, pentru că nu se mai dădeau ajutoare şi pentru că aşa vroiau bătrânii din bloc. Când nu era nici asta, era revizia magistralei de termoficare şi nu era apă caldă. Tot timpul, a fi abonat la reţeaua de termoficare presupune cel puţin un motiv de disconfort, ca să nu zic de enervare. Iar creşterea de acum a preţului gigacaloriei nu cred că are darul de a mai lăsa pe cineva indiferent.
Acum, se alocă alte 15 miliarde de lei vechi pentru sistemul de termoficare alimentat de CET. Nu zic, investiţia o fi necesară, la fel cum au fost necesare alte zeci dacă nu sute de milioane de euro cheltuiţi în ultimii 20 de ani cu sistemul centralizat de încălzire al oraşului. Cum la fel de necesare or fi fost şi miliardele de euro cheltuiţi în toată ţara în ultimii ani cu aceeaşi destinaţie, sistemele centralizate. Problema este că abordarea a fost proastă de la bun început: nimeni n-a avut un plan realist pe termen lung, nimeni nu s-a gândit în perspectivă, nimeni nu şi-a imaginat că, la un moment dat, jumătate din apartamentele existente în ţară vor fi debranşate. Pentru că nu s-a vrut.
La Brăila, lucrurile puteau fi abordate oricum, de la construirea unui CET nou, modern, tehnologizat, undeva mult mai aproape de oraş, până la montarea unor centrale de cartier sau chiar de bloc. Alte conducte, alte cazane, alte perspective. Nu mai vorbesc despre contorizarea individuală ori montarea de centrale în toate apartamentele din oraş. Dar s-a ales calea cea mai grea, cea mai păguboasă şi cea mai ineficientă: cârpirea vechiului sistem care, odată finalizat la un capăt, va ceda din nou la celălalt. Asta dacă o să mai aibă suficienţi clienţi.
