Poate aţi auzit de faptul că România şi-ar dori să găzduiască sediul Agenţiei Europene a Medicamentelor – instituţia care aprobă toate medicamentele din UE -, după ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, în prezent agenţia avându-şi sediul la Londra. În acest sens, autorităţile române au realizat un film de prezentare, menit să promoveze Bucureştiul ca fiind oraşul ideal în care Agenţia şi-ar putea muta sediul.
Imaginile frumoase, luate din unghiuri favorabile şi în momente perfecte ale zilei, în care sunt prezentate metrouri şi autobuze aproape goale, parcuri şi străzi aerisite şi piste de biciclete libere, sunt însoţite de un comentariu în care, printre altele, se spune că „Bucureştiul are o reţea de transport public excelentă. (...) Bucureştiul oferă servicii de sănătate diverse şi de înaltă calitate în unităţile private şi publice. (...) Bucureştiul este un oraş paşnic şi călduros pentru a lucra şi a-ţi creşte familia”.
Or, ştim cu toţii că Bucureştiul nu este în niciun caz aşa. Fiecare dintre noi ştie că, de fapt, niciun oraş din România nu este chiar aşa. Iar cine a fost măcar o dată în Capitala României, cu maşina sau cu trenul, cu vreo treabă sau doar la plimbare, s-a convins despre cât de „excelentă” este reţeaua publică de transport – autobuze, tramvaie şi troleibuze vechi, foarte vechi şi extrem de vechi, în general fără aer condiţionat, supraaglomerate la orele de vârf, care circulă rar şi care rămân blocate în ambuteiajele de pe şoselele din Bucureşti. Până şi Brăila are autobuze mai noi, cu aer condiţionat. Să mai vorbim de nebunia de pe primitiva şosea de centură?
Cât despre pistele de biciclete, cea prezentată în filmuleţ este singura din tot Bucureştiul, de vreo 2 km lungime.
Dar, mai ales, toată lumea ştie că nicăieri în ţara asta nu se oferă „servicii de sănătate de înaltă calitate în unităţile publice”. E chiar sinistru să afirmi asta, în contextul în care România are, de fapt, cel mai prost şi mai bolnav sistem de sănătate din întreaga UE.
Sunt de acord că România trebuia să-şi depună candidatura pentru a găzdui Agenţia Europeană a Medicamentelor. Şi e normal să încerci să-ţi prezinţi ţara şi oraşul candidat într-o lumină cât se poate de frumoasă, dar nu una mincinoasă. Pentru că, dincolo de orice bune intenţii, filmul pentru candidatura Bucureştiului (sunt oraşe româneşti care ar fi fost mai potrivite) este unul mincinos. Este un film de propagandă mincinoasă, menit de fapt să inducă în eroare, să denatureze adevărul, să prezinte realitatea într-o cu totul altă lumină. Ceea ce nu este deloc etic. Este ca şi cum un candidat pentru un job oarecare prezintă un CV fals. Nu că în general românii şi statul român ar avea probleme de etică, atunci când vine vorba de CV-uri falsificate, de doctorate plagiate, de funcţii nemeritate, de condamnaţi puşi în înalte funcţii de demnitate publică. Dar nu poţi să prosteşti Comisia Europeană şi înaltele foruri ale UE aşa cum îţi prosteşti majoritatea votanţilor, oferindu-le promisiuni bazate pe minciuni sfruntate. Nu este ca şi cum la Bruxelles şi la Londra nu se cunoaşte adevărata situaţie de la Bucureşti.
Filmul de prezentare arată însă o Românie şi un Bucureşti nu aşa cum sunt, ci aşa cum ar trebui să fie, aşa cum ar fi normal să fie, aşa cum ne-am dori cu toţii să fie. Mai mult, filmuleţul demonstrează că şi autorităţile române ştiu cum ar trebui să arate o capitală europeană a unei ţări civilizate a secolului 21, dar nu fac nimic în sensul acesta – doar mint. Sunt mai importante populismele, creşterile aberante de salarii la stat, pensiile speciale, legile proaste, tăierea investiţiilor, şpăgile grase, contractele preferenţiale, incompetenţii puşi în fruntea tuturor instituţiilor statului, favoritismele politice, mizeria din politica şi societatea românească.
În plus, filmuleţul de prezentare mai arată un lucru: guvernanţii şi politicienii români continuă să aibă această apetenţă extraordinară pentru a falsifica realitatea, pentru a prezenta miniciuni, pentru a arăta lucruri pompoase, inexistente în fapt, pentru a denatura adevărul. O „calitate” rămasă bine înrădăcinată de pe vremea comunismului, când tovarăşii de nădejde ai patriei raportau gogomăniile alea cu producţiile record la hectar, cu depăşirea planurilor cincinale, cu întrecerile pe ramură. Toate acestea le-au rămas guvernanţilor în sânge, în structura internă, în ADN-ul lor politic. De aceea le place să meargă la inaugurări a fel de fel de rahaturi, să primească flori, să fie aplaudaţi, să fie chemaţi oamenii cu forţa să-i susţină, să fie minţiţi frumos, să fie pupaţi permanent în dos.
Mutarea Agenţiei Europene a Medicamentelor în România este extrem de puţin probabilă şi n-ar rezolva oricum problema acestei naţii. Ţara asta are nevoie de cu totul alte medicamente pentru a se mai vindeca vreodată. Dacă se va mai vindeca.
