Evaziunea fiscală în afacerea maxi-taxi atinge cote impresionante la Brăila: la prima "creionare" a fenomenului, aproape fiecare 1 leu din 2 lei încasaţi de şoferi ocoleşte zona fiscalităţii. Un calcul simplu arată că, la nivelul lui 2014 (cel mai recent an de raportare contabilă disponibil), cei 4 operatori maxi-taxi au declarat o cifră de afaceri netă cumulată la 7,9 milioane lei, ceea ce înseamnă încasări medii zilnice pe fiecare maşină undeva la 240 - 250 lei. O totală aberaţie dacă ne gândim că, totuşi, şoferilor de microbuze li se impune o normă zilnică de încasări care, în funcţie de traseu, pleacă de la 300 lei şi ajunge chiar şi la 600 lei, după cum susţin surse bine informate. Un alt aspect interesant al problemei este următorul: patronii de maxi-taxi merg de ani buni pe pierdere sau dacă declară profit acesta este aproape nesemnificativ, în paralel cu o creştere substanţială a datoriilor comerciale. Toate aceste informaţii converg spre două scenarii majore: fie operatorii sunt un fel de "maica Tereza" ai transportului local de persoane, fie, mai degrabă, ascund sub preş şi de ochii Fiscului, venituri importante - adevărata miză a efortului lor de a rezista pe piaţa locală. Vă propunem în cele ce urmează o analiză marca "Obiectiv" care-şi propune să indice o dimensiune aproximativă a zonei underground a afacerii maxi-taxi.
Potrivit datelor prezentate de către Primăria Brăila, pentru municipiu deţin licenţe de transport public local de călători, în regim maxi-taxi, 95 de microbuze, care circulă sub umbrela a 4 operatori privaţi: "Gebamy Trans Junior" (administrator George Baba), "Mantrans" (administrator Nelu Manolescu), "Minibus 2002" (administrator Cornel Pungă) şi "TCF Imex" (reprezentant Dănel Goleanu).
Primul dintre ei, "Gebamy Trans Junior", operează cu 27 de maşini pe traseele 8, 31 şi 41, fiecare dintre aceste linii de transport având programate zilnic peste 100 de curse începând cu ora 06.00, până la ora 23.00.
"Mantrans" SRL are licenţă pentru traseele 33 şi 34, având în circulaţie 20 de microbuze programate zilnic în peste 100 de curse, la fel, începând cu ora 06.00 şi până la ora 23.00.
"Minibus 2002" operează cu 25 de maşini pe traseele 35 şi 40, la fel, având programate peste 100 de curse pentru fiecare traseu, în acelaşi interval orar.
În fine, "TCF Imex" are traseele 16 şi 17 şi un parc auto de 23 de microbuze cu ajutorul cărora prestează serviciul de transport în peste 100 de curse zilnice pentru fiecare linie.
Mai trebuie adăugat că surse bine informate din cadrul pieţei locale de transport au declarat sub protecţia anonimatului, pentru "Obiectiv - Vocea Brăilei", faptul că şoferilor de pe maxi-taxi li se impun norme de încasări care, în funcţie de traseu, pleacă de la 300 de lei/ zi şi poate ajunge la 500 şi chiar 600 lei/zi, din care, după caz şi mărinimia patronului, se deduce cheltuiala cu combustibilul maşinii.
Pentru a nu fi exageraţi în estimări, vom face, prima dată, un calcul simplu pornind de la o normă medie de venit de 300 lei/zi/maşină, adică la limita de jos a încasărilor. Rezultă astfel că fiecare maşină ar aduce, în medie, un venit anual de circa 100.500 lei (350 zile - presupunând că o maşină nu poate fi în circulaţie 365 de zile pe an X 300 lei) ceea ce per întreg parcul de maşini (adică înmulţit mai departe cu 90 din cele 95 de microbuze în trasee din acelaşi considerent ca cel de mai sus) ar însemna venituri cumulate undeva la 9,5 milioane lei/an.
Ce cifre de afaceri au anunţat în cel mai recent an de raportare contabilă - 2014 cei 4 operatori maxi-traxi?
Datele oficiale ale Ministerului Finanţelor Publice indică CA de 3,1 milioane lei pentru "Gebamy", de 1,175 milioane lei pentru "Mantrans", 1,855 milioane lei în cazul "Minibus" şi de 1,778 milioane lei pentru "TCF Imex", de unde rezultă un total de 7,9 milioane lei, adică o medie de circa 240 -250 lei încasări zilnice per microbuz. Comparativ cu exemplul de calcul de mai sus, ar rezulta o diferenţă în minus de 1,6 milioane lei/anual per total parc de microbuze. Evident, suma creşte şi mai mult dacă am considera că media încasărilor zilnice ale unui microbuz în oraşul nostru ar fi de 400 lei, pentru că discutăm de un minus de aproape 5 milioane lei anual (400 lei X 350 zile X 90 maşini adică 12,6 milioane lei/an, raportat la 7,9 milioane lei reprezentând CA cumulată, aferentă lui 2014, raportată de cei 4 operatori maxi-taxi). Cu alte cuvinte, se poate aprecia că, în acest caz, aproape 1 leu din fiecare 2 lei încasaţi de şoferi ocoleşte zona fiscală.
Din actele contabile: afacerea este falimentară
V-aţi aştepta ca totuşi operatorii să fie pe profit. Ei bine, nu! Dacă ne uităm în datele de bilanţ din 2010 încoace se observă foarte clar faptul că majoritatea au ieşit în pierdere şi că datoriile comerciale le-au crescut. Dar să-i luăm pe rând.
Respectând ordinea de mai devreme, "Gebamy" a raportat în 2010 o pierdere de 0,78 milioane lei (CA 1,5 milioane lei), în 2011 - o pierdere de 0,97 milioane lei (CA 1,6 milioane lei), 2012 - pierdere de 0,89 milioane lei (CA 2,6 milioane lei), 2013 - pierdere de 0,98 milioane lei (CA 3,1 milioane lei) şi 2014 - pierdere de 1,14 milioane lei (CA 3,1 milioane lei). Compania avea la nivelul lui 2010 datorii totale, consemnate în bilanţ, de 2,12 milioane lei, iar la finele lui 2014 au ajuns la 5,3 milioane lei.
Singurul care a raportat în perioada de referinţă profit este "Mantrans": 2010 - 0,024 milioane lei (CA 1,29 milioane lei), 2011 - 0,019 milioane lei (CA 1,19 milioane lei), 2012 - 0,016 milioane lei (CA 1,1 milioane lei), 2013 - 0,012 milioane lei (CA 1,09 milioane lei) şi 2014 - 0,013 milioane lei (CA 1,17 milioane lei).
Iată datele contabile şi pentru "Minibus": 2010 - profit de 1.765 lei (CA 1,58 milioane lei), 2011 - pierdere 0,19 milioane lei (CA 1,4 milioane lei), 2012 - pierdere de 0,16 milioane lei (CA 1,4 milioane lei), 2013 - pierdere de 0,11 milioane lei (CA 1,5 milioane lei) şi 2014 - pierdere de 0,12 milioane lei (CA 1,8 milioane lei).
În fine, "TCF Imex" a raportat pierdere pe linie în toţi aceşti ani: 2010 - 0,36 milioane lei (CA 1,3 milioane lei), 2011 - 0,49 milioane (CA 1,2 milioane lei), 2012 - 0,57 milioane lei (CA 1,24 milioane lei), 2013 - 0,28 milioane lei (CA 1,6 milioane lei) şi 2014 - 0,16 milioane lei (CA 1,77 milioane lei).
Inspectorii antifraudă fiscală ar trebui să pună lupa pe afacerea maxi-taxi
Aşadar, 3 dintre operatori o duc zgâriat rău, cel puţin în acte, având pierderi de ordinul zecilor de mii de euro, iar singurul pe plus - "Mantrans" a raportat profit de câteva mii de euro. Astfel întrebarea care se ridică peste acest tablou este următoarea: de ce operatorii de transport în regim maxi taxi sunt dispuşi să mergă pe pierdere? Dacă afacerea este atât de rea precum apare în actele lor, de ce nu renunţă pur şi simplu?! Dumneavoastră aţi continua o afacere generatoare de pierdere? Evident că nu! Şi atunci, care scenariu vi se pare mai veridic: acela în care operatorii maxi-taxi fac protecţie socială pe banii lor (în sensul că asigură, chiar şi pe pierdere fiind, un serviciu de utilitate publică), sau varianta în care se alimentează şi trăiesc bine merci din evaziunea pe care chiar ei o întreţin prin neeliberarea biletelor de călătorie?
Am purtat lungi discuţii cu unii dintre actorii din piaţa maxi-taxi locală, iar una dintre explicaţiile lor favorite atunci când sunt întrebaţi de ce nu se eliberează bilete este aceea că oricum călătorii le lasă şoferilor, aşa că aceştia din urmă preferă ca, la sfârşit de program, să distrugă atâtea bilete câte încasări a avut în ziua respectivă. Dincolo de ridicolul explicaţiei, în subsidiar este sugerată ideea că, de fapt, vectorul de expansiune al evaziunii ar fi şoferii care ajung astfel să hotărască dacă împart sau nu "prada" cu patronii. Din nou, ridicol. Oricum ar sta lucrurile ar fi interesant ca, de exemplu, inspectorii de la Antifraudă Fiscală să deruleze o campanie axată strict pe transportul de persoane în regim maxi-taxi: adică să facă zilnic controale, timp de câteva luni (de ce nu, chiar şi jumătate de an), pe acest sector de activitate şi apoi să comparăm rezultatele: venituri înregistrate de operatori în perioada de verificări ale ANAF cu venituri raportate în perioada similară a anilor precedenţi. Mai ales că preţul unui bilet nu s-a schimbat, iar în linii mari, nici fluxul de călători pe aceste mijloace de transport.
Microbuzele mai vechi de 10 ani, afară din trasee
Dincolo de evidentele probleme cu evaziunea fiscală, sectorul maxi-taxi din oraşul nostru se confruntă şi cu o altă problemă: vechimea maşinilor. O bună parte din parcul auto rulat de operatorii privaţi are o vechime mai mare de 10 ani, context în care ar trebui să le retragă din trasee. Asta în contextul în care o regulă asumată de către operatorii maxi-taxi prin contractul cu Primăria Brăila, privind concesiunea traseelor secundare, spune că nu pot fi folosite în circulaţie maşini mai vechi de 10 ani. Administratorii celor 4 firme de maxi-taxi au cerut municipalităţii o păsuire până la proxima licitaţie de trasee, care ar urma să aibă loc în 2018, astfel încât să mai poată circula cu maşinile mai vechi de 10 ani. Administraţia locală, prin compartimentul juridic, a spus însă că nu se poate aşa ceva. Drept pentru care, săptămâna trecută Primăria a trimis adrese către toţi operatorii de transport în regim maxi-taxi prin care le cere să spună cum anume vor rezolva problema vechimii microbuzelor. Ca primă reacţie, firma "Mantrans" a anunţat că vrea să renunţe la traseul 34, după ce încă de anul trecut SC "Minibus 2002" a procedat similar în cazul traseului 13. Până să scoată microbuzele de pe linia 34, cei de la "Mantrans" au obligaţia contractuală de a asigura în continuare transportul pentru un interval de 90 de zile, răstimp în care serviciul de specialitate al Primăriei să facă demersurile pentru a organiza licitaţie în vederea reatribuirii acestui traseu.
