Cea mai profitabilă afacere din judeţul Brăila este Insula Mare. Mai exact, potrivit analizei economice realizată de „Obiectiv Vocea Brăilei” în privinţa sectorului privat brăilean, cel mai mare profit net al unei firme care activează în judeţul Brăila a fost realizat anul trecut de „Agricost”, compania care are în arendă terenul din Insula Mare a Brăilei: 80,3 milioane lei (circa 17 milioane de euro), la o cifră de afaceri de 375,4 milioane de lei. „Agricost”, deţinută până anul trecut de Constantin Duluţe, a intrat în portofoliul unei firme din Emiratele Arabe Unite, deţinută de şeicul Hamdan Bin Zayed Al Nahyan.
Era de aşteptat ca exploatarea celor 56.000 de hectare de teren arabil din Insula Mare să fie o afacere profitabilă. Şi va fi şi mai şi, dacă investiţiile de 500 de milioane de euro, anunţate de noul proprietar, vor fi puse în practică. Evident, sunt şi vor fi întotdeauna voci care să critice faptul că cea mai mare exploataţie agricolă din România şi una dintre cele mai mari din Europa, „grânarul” României, cum i se mai spunea, a fost dată străinilor, în loc să fie păstrată de statul român, că am dat din mână a adevărată comoară, de care se folosesc acum alţii. Au fost şi vor fi mereu voci care să se plângă că ne vindem ţara, că de ce să facă alţii profit şi să nu facă statul român şi tot aşa. Cunoaşteţi „patrioţii” de genul acesta.
Şi totuşi, Insula Mare nu a fost mereu profitabilă. În primul rând, Insula Mare nu a fost vândută. Este dată în arendă de către stat, iar statul încasează nişte bani pentru asta de la firma care exploatează terenul, plus nişte impozite semnificative pe profit, plus taxe uriaşe pe salarii, plus contribuţii serioase la bugetele asigurărilor sociale. Apoi, în Insula Mare, ca în orice teren agricol, orice exploataţie, orice afacere, trebuie întâi investiţi nişte bani, ca să poţi scoate ulterior şi profit. Trebuie băgaţi bani în utilaje moderne, în tehnologii noi, în cele mai noi cercetări în domeniu. Trebuie să ai un plan de afaceri, trebuie să ai un bun manager, profesionist, ajutat de alţi profesionişti.
Cum spuneam, Insula Mare nu a fost mereu profitabilă. Dimpotrivă! Îmi aduc aminte că, prin anii ’90, când terenul era exploatat de stat, Insula Mare era o mare gaură. Pe vremea aceea, IMB SA (cum era denumită) reprezenta doar o mare gaură la bugetul de stat, o mare gaură la bugetul asigurărilor sociale, cu datorii uriaşe către alte firme de stat – pentru seminţele cumpărate, pentru motorină, pentru îngrăşăminte etc. O mare gaură prin care se scurgeau bani către o mână de oameni care o căpuşau şi către partid. Când totul era dictat politic, când totul era în mâna statului, Insula Mare a Brăilei reprezenta doar o mare vacă de muls şi un loc din care să se fure.
Doamne, cât se mai fura pe-atunci din IMB! Câte scandaluri de presă erau legate atunci de IMB! Îmi amintesc că nu era săptămână în care „Monitorul de Brăila”, aşa cum se numea ziarul de atunci, să nu aibă pe prima pagină o anchetă, un reportaj sau măcar o ştire despre jaful care avea loc în Insula Mare a Brăilei. Se furau cereale, se fura motorină, se furau utilaje, se furau îngrăşăminte, se furau porci, se furau funcţii, se fura orice. IMB era un teren de joacă al intereselor financiare şi un teren pentru lupte politice.
Ce profit, ce taxe la stat, ce bani la buget? Din contră, Insula Mare sugea bugetul de stat de zeci de milioane de lei (la paritatea de acum) în fiecare an. Şi ar fi supt şi acum, pentru că, dacă ar fi rămas sub controlul statului, nu s-ar fi schimbat nimic. Statul român a demonstrat, în toată această perioadă, cel puţin până acum, prin reprezentanţii săi politici, nu doar că este un extrem de prost administrator, pe fondul incompetenţilor care au pus mâna pe el, dar că nu s-a lecuit niciodată de hoţie.
