Că politicienii mint de îngheaţă apele, mai ales în campaniile electorale, se ştie. Este aproape un lucru de la sine înţeles şi aproape acceptat de electorat, mai ales de către cei care pot distinge între minciună şi adevăr, între promisiune populistă şi una realistă, între prostirea alegătorului şi prezentarea unui program onest.
Evident, minciunile continuă şi după ce aleşii ajung la guvernare. Dar, de regulă, nivelul de minciună scade, se mai îmbracă în cifre, se mai deviază de la subiect, se mai ascunde adevărul în spatele unor statistici. Cam cum face acum Guvernul PSD-ALDE cu reuşitele sale în ale guvernării.
Nu, lucrurile nu sunt deloc roz, aşa cum îi place premierului de formă Mihai Tudose să le arate sau premierului de facto Liviu Dragnea să le prezinte. Dar am mai demonstrat asta.
Sunt însă şi minciuni spuse aşa, direct, cu nonşalanţă, fără discernământ, fără jenă, fără pic de ruşine. De genul celei spuse de Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte al Senatului, care a dat-o înspre o conspiraţie paranoidă aproape de manual, în care a amestecat ambasadele străine, DNA şi firmele româneşti: „Ambasadele străine au văzut că nu există aliat mai bun în acest demers al lor de a-şi promova firmele şi interesele lor decât DNA-ul. Ei nu au nevoie să mai facă altceva decât să vină pe această piaţă în care toate firmele româneşti au fost decapitate, toţi au fost trimişi la plimbare, nu mai există o firmă importantă de lucrări publice românească. Toate contractele de lucrări publice sunt câştigate de firmele străine”.
Totuşi, în urma unor verificări ale jurnaliştilor de la Europa FM, în primele 6 luni ale acestui an, ministerele, agenţiile, primăriile şi companiile de stat au semnat peste 1.800 de contracte de lucrări publice, atribuite prin licitaţii. Din toate acestea, doar 10 sunt semnate cu firme străine, cu sedii în Germania sau în Italia, care însumează doar 27 de milioane de euro, din totalul contractelor de construcţii care totalizează 1,8 miliarde de euro! Toate celelalte contracte au ajuns la companii înregistrate în România. Prin urmare, Tăriceanu nu doar dezinformează, ci minte cu nesimţire! Şi, deşi i s-a demonstrat asta, nu a avut nicio reacţie. Cu atât mai puţin vreo intenţie de a-şi cere scuze. Nu contează, proştii care îl ascultă doar pe el îl cred şi, pentru Tăriceanu, asta e suficient.
Dar să bagi ambasadele străine şi DNA în această poveste mi se pare însă de-a dreptul alarmant. La ce nivel de idioţenie politică s-a ajuns!
O altă minciună de acelaşi gen a fost spusă cu la fel de multă nonşalanţă, pe postul public de televiziune, de însuşi premierul Mihai Tudose, în privinţa Roşiei Montane: „Am votat şi eu cu două mâini în Parlament, atunci, pentru interzicerea cianurilor”. Numai că, ce să vezi, Mihai Tudose a votat exact invers: adică împotriva amendamentului care interzicea folosirea cianurilor şi a votat pentru proiectul de lege care permitea asta.
Prin urmare, o fi votat actualul premier cu două mâini, dar a făcut-o pentru exploatarea cu cianuri – cu a doua mână, probabil, a votat în locul vreunui coleg absent.
O fi mare lucru să poţi minţi aşa, fără să clipeşti, pentru a fi un politician de succes. Pare calitatea supremă în politica românească, care te recomandă să fii nu doar parlamentar sau ministru, ci direct şef de cameră a Parlamentului ori chiar premier. Normal, altfel n-ai avea cum să spui că totul e roz economic, când e destul de gri, că există bani pentru plata militarilor – deşi e clar că, pentru luna septembrie, trebuie alocaţi bani suplimentari printr-o rectificare bugetară (chiar dacă încă n-ai dat banii pe „racheţele” şi „corvetuţe”), că vor creşte salariile profesorilor - deşi doar la nivel brut, odată cu transferul contribuţiilor angajatorului către angajat - sau că vom avea autostrăzi, deşi banii alocaţi de la buget în 2017 investiţiilor sunt la cel mai mic nivel din ultimii 11 ani.
Spunea cândva un înţelept că „Este mai uşor să minţi oamenii decât să-i convingi că au fost minţiţi”. O lecţie pe care, se vede, actualii guvernanţi o ştiu şi o aplică întocmai. Mai ales că multora dintre români le place nu doar să fie minţiţi, ci şi să se mintă singuri.
