Acţiune fără "reacţiune"

A fost nevoie de intervenţia prefectului Brăilei - şi asta după ieşirile în presă ale şefului Poliţiei brăilene, Cătălin Chivu, şi ale prim-procurorului Fănel Mihalcea - ca să fie posibilă smulgerea cu sila a unei "promisiuni" din partea DGFP, cum că, din aprilie, solicitările Poliţiei vor primi răspuns. Două instituţii publice, cu ajutorul reprezentantului Guvernului în teritoriu, se roagă de o a treia instituţie publică, ca aceasta din urmă să-şi facă treaba pentru care a fost înfiinţată. În acest timp, indivizii suspectaţi de comiterea acelor infracţiuni grave râd de se strică. Adică - de când i-a făcut mama lor n-au mai văzut, pe viu, un film atât de distractiv. Mai greu a fost pentru ei să facă opt clase decât să facă mişto de un oraş întreg. Circulă şi o vorbă: la Stat muncesc fraierii şi papagalii. Apoi, colac peste pupăză, avem parte şi de o "intervenţie" a însuşi Parlamentului României, prin senatorii şi deputaţii de Brăila. Am pus "intervenţia" în ghilimele pentru că aceasta s-a manifestat doar la nivel declarativ. Păreri şi păreri... aleşii noştri îşi dau cu părerea. Unele "păreri" debordează de umor involuntar, altele de o obscuritate bizară, altele se pierd în ceaţă, se volatilizează... N-are rost să le enumăr, n-au nicio noimă, nu ajută la nimic, decât, poate, la creşterea dorinţei unora de a-mi aplica corecţii usturătoare. Dar voi aminti două poziţii care ies din categoria mai sus precizată. Aceste poziţii aparţin deputatului Eugen Bădălan şi deputatului Mihai Tudose. Primul este intransigent şi, referindu-se la DGFP, nu face un secret din faptul că avem de-a face cu atitudinea unor "oameni care nu-şi înţeleg atribuţiile". Cel de-al doilea e mult mai exact: "Într-un stat normal, ambele fiind instituţii ale statului, după un astfel refuz de colaborare, tot personalul DGFP ar trebui să plece acasă."

Năucitor! Două idei din declaraţia deputatului Mihai Tudose sunt de-a dreptul uluitoare: 1. stat "normal"; 2. plecatul acasă a personalului DGFP, adică demisia. Referitor la prima idee - chiar aşa, ce-i aia normalitate, dom'le? Păi pentru noi, românii, "normalitatea" înseamnă duşmanul comun, urâciunea, groaza, monstrul, Alien III, e ceea ce trebuie îngropat de urgenţă şi turnat beton peste. Pentru un stat civilizat, normalitatea este următoarea: când un membru al Parlamentului se sesizează în legătură cu luarea în tărbacă a unor probleme importante de către nişte funcţionari de stat, toţi înţepenesc, nu mai mişcă niciunul până nu se va scoate la iveală şi ultimul fir de praf dosit prin vreun colţ de birou. Privitor la a doua problemă, nu pot să nu aduc în discuţie o anumită candoare a viziunii, pentru că înduioşătoarea sugestie a demisiei va rămâne, evident, fără răspuns. Când şi-a dat cineva demisia în oraşul ăsta? Cine din oraşul ăsta a priceput că o instituţie publică trebuie condusă cu teamă, cu o anume rigiditate şi cu o mare atenţie şi nu cu dezinvoltura cu care-ţi administrezi moştenirea primită de la părinţi?

Mă rog, chiar dacă nu ducem lipsă de "idei", am şi eu o sugestie: deputaţii Eugen Bădălan şi Mihai Tudose, cu sprijinul lui Cătălin Chivu şi al lui Fănel Mihalcea, ajutaţi îndeaproape de Loredana Alexandru, să caute toate mijloacele legale sau până la limita extremă a legii pentru a determina un control la sânge, amănunţit al DGFP, control care să se finalizeze cu sancţiuni clare, fără menajamente şi scene de telenovelă, dacă se vor găsi nereguli sau, mai rău, vreun cuibuşor de afaceri sud-americane. Nu contează cât va dura, un an, doi sau trei. Dar la sfârşit se va putea spune: iată doi deputaţi adevăraţi, iată un şef de Poliţie adevărat, iată un prim-procuror adevărat, iată un prefect adevărat! Abia după aceea putem să ne gândim şi la viitor, şi nu la cum să dispărem cât mai repede din oraşul ăsta.