Două cazuri mediatizate în ultimele zile au arătat cât de vulnerabile pot fi categoriile defavorizate, indiferent că vorbim despre copii, tineri cu dizabilităţi sau adulţi cu handicap, în faţa preţiosului stat şi al instituţiilor sale fără milă. Pe de altă parte, aceleaşi instituţii dovedesc o toleranţă cel puţin ciudată faţă de asistaţii social cu drept de vot, interlopi, clanuri etc care s-ar putea traduce fie în interes electoral, fie în frică. Temerea „organelor” în faţa interlopilor sau a clanurilor de indivizi „coloraţi” atunci când chiar este cazul de dat amenzi şi de luat atitudine în faţa tupeului în raport cu cetăţenii civilizaţi, este binecunoscută nu numai în Brăila, ci peste tot în România. Este adevărat, atitudinea prudentă a poliţiştilor faţă de asemenea specimene este cumva de înţeles câtă vreme nu există o legislaţie coerentă de protecţie reală a reprezentanţilor legii, dar asta este o altă poveste.
Caz concret: Florinel, bolnav de oligofrenie gradul II, cu pensie de handicap, angajat cu normă parţială ca vânzător volant de ziare „Obiectiv”, s-a trezit executat pentru neplata sumei de circa 140 milioane lei vechi, reprezentând amenzi date de Poliţia municipiului. Pentru ce? În marea majoritate pentru cerşetorie. Două aspecte sunt revoltătoare în acest caz:
În primul rând, cu câteva excepţii, semnăturile pe cele peste 65 de procese verbale încheiate de domnii „caşchetă” nu seamănă una cu alta. Totodată, Florinel neagă că ar fi ştiut dinainte de aceste amenzi şi că ar fi semnat. De altfel, specimenul de semnătură lăsat la redacţie de Florinel arată limpede că n-are nicio legătură cu cele de om sănătos la cap şi cu carte, de pe actele întocmite de poliţişti. În acest context, cotidianul „Obiectiv” va sesiza oficial Parchetul Brăila, furnizând şi copii după toate aceste procese verbale pentru a se face verificări cu privire la semnăturile în fals de pe acele documente care pot lăsa un om fără mijloace de subzistenţă doar pentru că nu-şi poate permite un avocat. De altfel, zilele trecute am aflat de un caz petrecut în urmă cu ceva vreme şi la Poliţia locală. Un nea Caşchetă, având acces la baza de date cu cetăţenii, dădea amenzi în lipsă, până în momentul în care un brăilean a făcut dovada că nu se afla în ţară când a fost amendat la Brăila şi-aşa a ieşit la iveală toată tărăşenia. Ca să fie clar, un avocat ar putea face praf speţa lui Florinel în faţa judecătorului, mai ales că nici Primăria nu a îndeplinit legal toate procedurile de publicitate. Ce vreau să arăt aici este cât de abuziv se comportă instituţiile statului când vine vorba despre persoane fără apărare. Cu bocancii pe grumaz aşa s-a trezit Florinel, dar lucrurile nu trebuie să rămână aşa! Slavă Domnului că avem justiţie în ţara asta! Eu încă mai sper că i se va face dreptate în instanţă.
Dar când victima abuzului este un copil de 1 an şi 4 luni, cine răspunde? Doar femeia aia care a lovit şi jignit un biet copil cu dizabilităţi - caz mediatizat acum două zile - deşi ca asistent maternal încasează zeci de milioane de lei vechi lunar ca să aibă grijă de el? Birocraţii de la aşa zisa Direcţie de Protecţie a Copilului, în frunte cu directoarea Simona Cimpoaie, nu-şi fac mustrări de conştiinţă? Cum se fac testările psihologice în cazul acestor angajate pe post de mame? Ce fel de psiholog i-a dat „verde” unei astfel de femei „nervoase” ca să aibă grijă de copii cu handicap? Nu, nu răspunde nimeni! În schimb, să crească salariile cât mai des şi cu cât mai mult! La bugetari mă refer, că noi, ceilalţi, am fost şi rămânem proştii de serviciu.
