Cei mai grei ani, ca părinte, pentru mine au fost, și o spun cu toată responsabilitatea și sinceritatea, cei finalizați cu examene, Evaluarea Națională și Bacalaureatul. Din toate punctele de vedere, ambii au fost un test suprem, în care mi-am controlat cu greu și emoțiile, și stresul.
Pentru copil, exceptând perioadele în care s-au susținut efectiv probele și zilele dinaintea afișării rezultatelor, lucrurile nu au părut însă atât de complicate. Tânăra generație e departe de anxioșii în care ne transformase pe noi sistemul comunist, unul limitat, în care, la final de ciclu școlar, drumurile erau foarte clare: ori la șaibă, ori inginer. Copiii noștri au infinit mai multe opțiuni, iar asta le dă o libertate, o lejeritate în a gestiona astfel de episoade, pe care noi nici măcar nu aveam voie s-o gândim, darămite s-o trăim.
Anul acesta însă, situația mi se pare extremă. Cu încărcătura și presiunea generate de pandemie, cu tot haosul instalat în învățământ odată cu măsurile de distanțare socială și toate regulile de protecție, cred că e nevoie de multă stăpânire de sine și putere de concentrare ca să duci la bun sfârșit misiunea începută într-un 15 septembrie din urmă cu 8 sau 12 ani. Absolvenții de anul acesta chiar vor avea un test greu de trecut, și nu prin prisma cunoștințelor ce vor fi verificate (dimpotrivă, volumul a fost mai mic), ci al rezistenței psihice și emoționale. Pentru părinți... n-aș vrea să fiu în pielea lor. Mi se pare cumplit de greu! Un greu care, în ciuda a tot ce a fost până acum, abia începe.
Pentru că, din punctul meu de vedere, cel puțin pentru Bacalaureat, sunt prea multe aspecte neluate în calcul, discriminatorii sau riscante, termoscanarea la intrarea în centrul de examen fiind doar una dintre ele. Mie, de exemplu, mi se pare înfiorător să fii obligat să te concentrezi timp de 3 ore cu masca pe față, la temperaturi precum vor fi cele din ultima parte a lunii iunie. Chiar mi se pare un tur de anduranță ! Mai ales pentru niște copii care în ultimele luni au trecut prin toate stările și provocările posibile.
Și totuși, renunțarea la examen și echivalarea cu media din liceu, așa cum se cerea în petiția ce a circulat în online cu puțin timp în urmă, mi se pare o propunere complet incorectă, toxică de-a dreptul. Mai ales pentru elevii din liceele bune, unde se învață pe rupte, iar sistemul de notare este foarte rigid. Sau pentru copiii ceva mai rebeli, pentru care nota este, de regulă, mijloc de coerciție. Sau pentru cei care, știind că dau admitere la facultate și-au concentrat atenția pe materiile de examen universitar.
Discuții, dispute, o soluție care să mulțumească pe toată lumea nu există. Absolvenții 2020 chiar sunt o generație de sacrificiu. Din păcate însă, nici prima, și, mai mult ca sigur, nici ultima. Așa ne-a învățat pe noi sistemul! Acum e Covid, o scuză reală, credibilă pentru haos. Dar și de n-ar fi fost... amintiți-vă anii în care fie au fost subiecte greșite, fie itemi din afara programei, fie erori de punctaj, fie..., fie.... iar când totul părea ok, amintiți-vă de profesorii frustrați care au corectat cu picioarele.
