Astăzi, 24 Ianuarie 2019, se împlinesc 160 de ani de la Unirea Principatelor Române. “Unirea Mică” sau “Unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat neatârnat românesc” a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român, deziderat formulat încă din timpul Revoluţiei de la 1848, ţelul de veacuri al românilor fiind atins la 1 Decembrie 1918. La 24 Ianuarie 1849, pentru “binele şi fericirea naţiei române”, colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales candidat unic pentru Domnie. Atunci, toţi deputaţii şi-au dat mâna pentru interesele ţării, iar Mihail Kogălniceanu, în numele Adunării Elective, a ţinut un discurs care în zilele noastre ar trebui să dea de gândit tuturor politicienilor aflaţi la Putere.
“Alegându-te pe tine domn în ţara noastră, am vroit să arătam lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă om nou. O, Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misia…Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru cari mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători şi răi. Nu uita că, dacă cincizeci de deputaţi te-am ales domn, însă ai sa domneşti peste două milioane de oameni!…Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn cetăţean; urechea ta să fie pururi deschisă la adevăr, şi închisă la minciuna şi linguşire”.
Şi a fost...Despre anii plini de reforme, despre legile lui Cuza şi schimbarea la faţă a României s-a scris în Cartea de Istorie a acestui neam, iar Principatele Române, noul stat creat atunci, a militat pentru recunoaşterea graniţelor, fiind recunoscut de Marile Puteri.
Acum, la 160 de ani de la Unirea Principatelor, România traversează perioada de cea mai mare decădere. Politicienii fac legile doar pentru ei şi pentru propriile interese, românii au luat de ani buni calea pribegiei, pentru un trai mai bun, “minciuna stă cu regele la masă”.
Sloganul de atunci, “urechea ta să fie pururi deschisă la adevar” a fost înlocuit cu legi şi ordonanţe date în crucea nopţii, iar hoţii sunt apăraţi şi ocrotiţi de Justiţie.
“Când poliţia, fiscul, autorităţile şi funcţionarii statului nu îşi fac datoria, beau şi mănâncă împreună cu hoţii şi trădătorii, nădejdea noastră rămâne doar în armata română. Arestaţi-i pe toţi şi să fie judecaţi de urgenţă şi dacă vor fi găsiţi vinovaţi băgaţi-i în temniţă”, spunea Cuza.
Mare adevăr, spunem noi! Dar, când guvernanţii sunt mână în mână cu hoţii, când mulţi dintre ei, penali şi penabili fac legile în ţară, cine să îi arunce pe vinovaţi după gratii? Cine să încline balanţa Justiţiei, când dreptatea şi adevărul au devenit vorbe deşarte, când însuşi ministrul Justiţiei ne vinde graţieri mascate la ore de maximă audienţă? Fărădelegile au anesteziat orice speranţă din inimile de români, Jandarmeria face jocul Puterii, iar noi suntem prigoniţi în propria ţară, sau ademeniţi cu promisiuni electorale. Astăzi, pentru bugetari, Guvernul de analfabeţi şi de penali a mai aruncat o chiftea, încă o zi liberă, amanetată pe răbojul viitoarelor alegeri. Favorizaţi sau nu de beneficiile oferite de Guvernul de marionete, astăzi, la 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, ne vom prinde cu toţii într-o Horă a Unirii la statuia lui Cuza şi, încă o dată, vom cânta “Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română” şi vom spune cu durere în suflet versurile lui Vasile Alecsandri:
“Iarba rea din holde piară!/ Piară duşmănia-n ţară! / Între noi să nu mai fie / Decât flori şi omenie!”.
