Trece primăvara pe stradă, iar noi doar o privim de la fereastră. 45, 46, 47... am și pierdut șirul zilelor de când păstrăm distanța socială Am bifat, fiecare la casa lui, Florii, Paște, Sf. Gheorghe și Paștele Blajinilor. Astăzi avem de bifat încă un test, 1 Mai. În anii trecuți, o zi prin excelență dedicată grătarelor, ieșirilor la iarbă verde, întâlnirilor cu prietenii, anul acesta o zi oarecare de izolare.
N-am fost niciodată fan 1 Mai cu mici și bere, cu atât mai mult în ultimii ani, când, în lipsa locurilor special amenajate pentru picnic, toată Brăila se muta, cu cățel, cu purcel, în Tabăra Lacu Sărat ... unde, numai de relaxare și aer curat nu putea fi vorba. Plecam de fiecare dată, însă, spre cel mai apropiat munte, în Vrancea, Tulcea sau Buzău, chiar și într-o ieșire de o zi, în care să-mi iau porția de soare. De 1 Mai era cumva botezul drumețiilor din acel an, un botez la care visam, zi de zi, imediat ce trecea Crăciunul.
În general mi-e dor de munte, dar acum după 45, 46, 47... câte zile or fi trecut de izolare, aș pleca pe jos sute de kilometri numai să simt miros de brad.
Nu mă miră, așadar, că la întrebarea: ”Ce o să se întâmple după 15 mai, odată cu relaxarea măsurilor de distanțare?”, primul lucru la care s-au gândit cei intervievați a fost: ”O să vedem Valea Prahovei plină”. Pentru că asta cred că e în mintea oricărui om care a respectat carantina: să fugă cât mai departe, să iasă la aer, să se plimbe, să simtă pământ și iarbă.
Bineînțeles că, și dacă se va permite circulația între orașe fără clasicele motive din declarația de deplasare, nu toată lumea o să plece. Dar da, un prim efect al renunțării la restricții acesta va fi: aglomerarea zonelor de relaxare. O fi bine, o fi rău? Nu cred că știe cineva, în condițiile în care, specialiștii OMS - care până mai ieri ne explicau rar și cu grijă cât de importantă este distanțarea socială, ca principală măsură pentru evitarea calvarului Covid - de câteva zile și-au schimbat discursul, înclinând spre recomandări referitoare la adoptarea generală a modelului suedez. Niște lucruri care derutează, mai ales că în România nici nu poate fi vorba, deocamdată, de aplatizarea curbei.
Știu, abia e prima zi din lună, iar astăzi trebuie să trecem încă un mare test de separare, dar tot mă întreb, într-o combinație de 50% teamă și 50% dorință de evadare, ce vom face după 15 mai?
