Decizia minstrului Educaţiei Naţionale, Liviu Pop, de a introduce, din acest an, un manual de educaţie fizică şi sport pentru elevii de clasa a V-a mi s-a părut iniţial o glumă bună, menită să ne destindă în această vară capricioasă, între o perioadă în care natura s-a dezlănţuit cu furie, cu furtună şi inundaţii, şi canicula care a pus stăpânire în ultima vreme pe întreaga ţară. Cum s-ar spune, ţara arde şi baba se piaptănă. Dar, se pare, mai-marele Educaţiei din România este hotărât să iasă cu un pas în faţă din flancul miniştrilor care nu prea îşi găsesc locul în actualul guvern şi încearcă să ne convingă de faptul că manualul respectiv este util atât pentru elev şi profesor, cât şi pentru părinte, fiind realizat la sugestia specialiştilor de la Academia Română şi de la facultăţile de profil din ţară. Sau, să îl depăşească pe confratele de la Agricultură, care face deliciul presei prin declaraţiile sale. În condiţiile în care, an de an, vorbim despre zeci de manuale care lipsesc de pe băncile elevilor la deschiderea anului şcolar, despre licitaţii contestate sau despre materii care se predau fără manuale până în Ajunul Crăciunului, ca să nu mai amintim despre faptul că elevii au ajuns să se cocoşeze la propriu sub greutatea ghizdanului prea-plin de manuale şi caiete speciale, ministrul Liviu Pop spune lucruri trăsnite, despre importanţa manualelor de sport. Mai mult decât atât, Liviu Pop încearcă să ne prostescă pe faţă, cu întrebări retorice. “Acest manual este un instrument care îi ajută în procesul educativ pe profesori, pe părinţi şi pe elevi. Toţi trei actorii au de câştigat. Nu văd care este în fond problema că există un manual. Nu dă nimeni lucrare de control la Educaţie fizică din manual. Nu se dau teme pentru acasă sau teme de vacanţă din manual”, preciza ministrul Pop într-o conferinţă de presă.
În opinia mea, exact asta este problema. Dacă tot nu dă nimeni examen sau lucrare de control după aceste manuale, de ce se mai tipăresc? De ce se aruncă banii Educaţiei pe apa sâmbetei, atâta vreme cât nu sunt de ajutor nici pentru copii, nici pentru părinţi sau profesori? Cine se află în spatele acestei afaceri cu manuale de sport şi cum va arăta o oră de educaţie fizică derulată după o carte de colorat, chiar dacă aceasta este făcută ca urmare a schimbării programei şcolare? Pe de altă parte, aceste manuale sunt deja aprobate, sunt semnate contractele, nu există contestaţii, iar şcolile le pot comanda, după cum susţine ministrul.
Unul dintre autorii manualului de educaţie fizică şi sport apărut la Editura Didactică şi Pedagogică, fost fotbalist la Unirea Focşani, consideră că nici nu costă prea mult respectiva carte, că este vorba de o sumă modică, undeva pe la 10 lei per exemplar, dar, îşi merită banii. “Am încercat să-l facem atrăgător. Am conceput şi două personaje, Laur şi Laura, care să-l conducă pe copilul de clasa a 5-a prin lumea sportului. Laur este o minge, jumătate de baschet, jumătate de fotbal. Are lauri în cap, prin asta încurajăm şi interdisciplinaritatea, trimiterea către istorie, către olimpism. Laura este un personaj feminin care, în loc de rochiţă, are pene de fluturaş de badminton”, declară autorul controversatului manual. Înţelegeţi cine sunt autorii acestui manual şi ce mesaj transmit ei copiilor dornici să se afirme în lumea sportului? Cu alte cuvinte, copiii de clasa a cincea vor avea ce învăţa: “Laur are lauri în cap”, iar noi, manual de educaţie fizică şi sport.
