Big Band-ul Radio este condus de compozitorul si pianistul Ionel Tudor. Alaturi de el, la toate cele patru editii ale Festivalului "George Grigoriu" a fost prezent si saxofonistul Dan Ionita. A spune insa saxofonist este prea putin. Este si percutionist, cinta si la maracas, dar face si backing vocal atunci cind este nevoie. Conduce Big Bandul Radio si este omul de care depind, la fiecare editie a Festivalului "Grigoriu", toti concurentii. Pasiunea sa pentru muzica il ajuta sa aiba rabdare cu participantii, sa fie alaturi de ei, sa-i ajute sa "iasa" cit mai bine in fata juriului. Alaturi de Ionel Tudor, este omul cheie pentru reusita unei aparitii pe scena. Profitind de prezenta sa la Braila, i-am solicitat un scurt interviu pe tema Festivalului "Grigoriu" - 2008.
- Cum apreciati festivalul din acest an?
- De departe este cea mai performanta editie. Nivelul a fost foarte ridicat. La preselectie au fost foarte multi tineri si au fost selectati cei mai buni. Concurenta este apriga. Au emotii foarte mari, pentru ca s-au descoperit unii pe altii si li s-au cam dus sperantele cu care au venit de acasa. Noi am lucrat cu toti, sintem echidistanti, pentru ca important este sa fie totul foarte bine. Au dat si ei tot ce-au putut, au cascat ochii si urechile la maximum, au supt ca un burete sec toate informatiile pe care le-au primit de la noi toti, nu numai de la mine. E adevarat ca eu m-am ocupat mai mult, deoarece fiind un volum mare de munca, am impartit sarcinile. Ionel Tudor se ocupa cu partea majora, orchestratia, cu partea muzicala, iar eu ma ocup de copii, cu partea vocala.
- Au evoluat fata de momentul preselectiei?
- Este o evolutie pentru ca sint talentati. Ei nu au avut indrumatori de un nivel pe care noi il pretindem, au fost constienti ca nivelul cel mare e la noi si au fost receptivi. Nu am auzit pe vreunul sa spuna ca el a fost invatat de profesoara lui altfel. Toti au stat in jurul nostru precum puii in jurul clostii.
- Cum ati rezolvat problemele concurentilor straini?
- A fost incercarea majora. Ne-a surprins tare cit de bine a prins muzica romaneasca acolo, cum au venit ei cu melodiile deja invatate. Unii au cintat in romaneste sau macar au cintat citeva versuri, din respect pentru festival. Noi consideram ca melodiile lui George Grigoriu sint mai dificil de abordat de catre alte popoare si, totusi, s-a intimplat. Apoi am constatat ca piesele sint foarte maleabile. Ei au venit cu o versiune de acasa, dar au fost suficient de destepti sa se plieze pe cerintele noastre, pentru ca altfel nu puteam sa-i ajutam. Daca nu ar fi facut asta, se faultau singuri, fara ca noi sa avem aceasta intentie. Volumul de munca a fost fara precedent. Au fost orchestrate peste 100 de piese. Simbata seara s-au cintat 39 de piese. A fost un adevarat maraton, am stat pe scena mai mult de patru ore.
"Muzica live pierde sarea si piperul atunci cind este transmisa la televiziune"
- Are viitor acest festival?
- Daca va continua in felul acesta, da. La aceasta ora depaseste multe alte festivaluri. Faptul ca a devenit si international este un atu, a devenit concurentul numarul unu al Festivalului de la Brasov, care are cea mai mare traditie. Cel mai tare punct al lui este cintatul live. "George Grigoriu" inseamna muzica pe viu, fara nici un trucaj.
- Este o diferenta mare intre evolutia concurentilor la televiziune si cum se prezentau ei in sala. De ce?
- Din pacate, la capitolul tehnic mai avem de invatat. Nu putem spune ca nu dispunem de mijloace tehnice, dar exista o mare lipsa de scoala de tehnica, de electricieni, de sunetisti. Inca se face totul dupa ureche. Problema este ca muzica live pierde sarea si piperul atunci cind este transmisa la televiziune. Devine totul fad. Toate calitatile care te fac sa vibrezi, sa intri in emotia unui concert live, se pierd pe cablu, la emisie si la receptie. Romania sta prost la acest capitol pe ansamblu, nu este vorba numai de televiziunea nationala. Nu sintem acum capabili sa facem transmisii live de inalta fidelitate. Acesta este motivul pentru care procentul de transmisii live este foarte mic. Toti fug de asemenea responsabilitate.
- Unii concurenti parca tipau, nu mai cintau. Era doar o impresie sau chiar asa s-a intimplat?
- Au fost multi concurenti cu virsta mica si au cintat prima data live, cu o orchestra. S-au speriat pentru ca s-au simtit impresurati de un volum si de o vibratie naturala din instrumente. Ei sint obisnuiti cu acea banda, care e mereu aceeasi. Concurentul acum a fost intr-o cusca cu lei, in care orice reper sonor pe care el nu il cunoaste, il sperie si se produce aceasta reactie, cauta o compensatie si ajunge sa distorsioneze. Pentru un spectacol reusit nu e nevoie numai de talent, ci si de stiinta. Talentul te duce pina la o anumita limita, dupa care daca nu ai cunostintele necesare, nu mai poti evolua. Nu poti valorifica talentul fara stiinta.
- Cum apreciati festivalul din acest an?
- De departe este cea mai performanta editie. Nivelul a fost foarte ridicat. La preselectie au fost foarte multi tineri si au fost selectati cei mai buni. Concurenta este apriga. Au emotii foarte mari, pentru ca s-au descoperit unii pe altii si li s-au cam dus sperantele cu care au venit de acasa. Noi am lucrat cu toti, sintem echidistanti, pentru ca important este sa fie totul foarte bine. Au dat si ei tot ce-au putut, au cascat ochii si urechile la maximum, au supt ca un burete sec toate informatiile pe care le-au primit de la noi toti, nu numai de la mine. E adevarat ca eu m-am ocupat mai mult, deoarece fiind un volum mare de munca, am impartit sarcinile. Ionel Tudor se ocupa cu partea majora, orchestratia, cu partea muzicala, iar eu ma ocup de copii, cu partea vocala.
- Au evoluat fata de momentul preselectiei?
- Este o evolutie pentru ca sint talentati. Ei nu au avut indrumatori de un nivel pe care noi il pretindem, au fost constienti ca nivelul cel mare e la noi si au fost receptivi. Nu am auzit pe vreunul sa spuna ca el a fost invatat de profesoara lui altfel. Toti au stat in jurul nostru precum puii in jurul clostii.
- Cum ati rezolvat problemele concurentilor straini?
- A fost incercarea majora. Ne-a surprins tare cit de bine a prins muzica romaneasca acolo, cum au venit ei cu melodiile deja invatate. Unii au cintat in romaneste sau macar au cintat citeva versuri, din respect pentru festival. Noi consideram ca melodiile lui George Grigoriu sint mai dificil de abordat de catre alte popoare si, totusi, s-a intimplat. Apoi am constatat ca piesele sint foarte maleabile. Ei au venit cu o versiune de acasa, dar au fost suficient de destepti sa se plieze pe cerintele noastre, pentru ca altfel nu puteam sa-i ajutam. Daca nu ar fi facut asta, se faultau singuri, fara ca noi sa avem aceasta intentie. Volumul de munca a fost fara precedent. Au fost orchestrate peste 100 de piese. Simbata seara s-au cintat 39 de piese. A fost un adevarat maraton, am stat pe scena mai mult de patru ore.
"Muzica live pierde sarea si piperul atunci cind este transmisa la televiziune"
- Are viitor acest festival?
- Daca va continua in felul acesta, da. La aceasta ora depaseste multe alte festivaluri. Faptul ca a devenit si international este un atu, a devenit concurentul numarul unu al Festivalului de la Brasov, care are cea mai mare traditie. Cel mai tare punct al lui este cintatul live. "George Grigoriu" inseamna muzica pe viu, fara nici un trucaj.
- Este o diferenta mare intre evolutia concurentilor la televiziune si cum se prezentau ei in sala. De ce?
- Din pacate, la capitolul tehnic mai avem de invatat. Nu putem spune ca nu dispunem de mijloace tehnice, dar exista o mare lipsa de scoala de tehnica, de electricieni, de sunetisti. Inca se face totul dupa ureche. Problema este ca muzica live pierde sarea si piperul atunci cind este transmisa la televiziune. Devine totul fad. Toate calitatile care te fac sa vibrezi, sa intri in emotia unui concert live, se pierd pe cablu, la emisie si la receptie. Romania sta prost la acest capitol pe ansamblu, nu este vorba numai de televiziunea nationala. Nu sintem acum capabili sa facem transmisii live de inalta fidelitate. Acesta este motivul pentru care procentul de transmisii live este foarte mic. Toti fug de asemenea responsabilitate.
- Unii concurenti parca tipau, nu mai cintau. Era doar o impresie sau chiar asa s-a intimplat?
- Au fost multi concurenti cu virsta mica si au cintat prima data live, cu o orchestra. S-au speriat pentru ca s-au simtit impresurati de un volum si de o vibratie naturala din instrumente. Ei sint obisnuiti cu acea banda, care e mereu aceeasi. Concurentul acum a fost intr-o cusca cu lei, in care orice reper sonor pe care el nu il cunoaste, il sperie si se produce aceasta reactie, cauta o compensatie si ajunge sa distorsioneze. Pentru un spectacol reusit nu e nevoie numai de talent, ci si de stiinta. Talentul te duce pina la o anumita limita, dupa care daca nu ai cunostintele necesare, nu mai poti evolua. Nu poti valorifica talentul fara stiinta.
