“Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”, este jurământul de credinţă pe care l-au depus cei 28 de miniştri ai Guvernului Vasilica Viorica Dăncilă, cel mai mare Executiv din toată Europa şi din România post-decembristă. Doamnele şi domnii, nominalizaţi de CEx al PSD şi-apoi votaţi în Parlament de majoritatea PSD-ALDE-UDMR-Minorităţi, au depus jurământul cu mâna pe Biblie, în faţa preşedintelui ţării. Mărturisesc că mi-a trebuit o doză apreciabilă de răbdare ca să urmăresc întreaga festivitate, dar am vrut să-i văd în direct pe toţi cei 28 de miniştri cum rostesc vorbele pline de semnificaţie care compun jurământul de credinţă. Toţi au ales această formulă şi nu varianta nereligioasă “Jur pe onoare şi conştiinţă”, ceea ce a presupus OBLIGATORIU mâna dreaptă pe Sfânta Biblie. E adevărat, unii s-au închinat, alţii, precum ministrul Agriculturii, comunistoidul Petre Daea, au preferat să nu-şi facă sfânta cruce. Le-o fi fost jenă, cine ştie? Probabil că nu au această deprindere uzuală creştinilor de a se închina atunci când rostesc “Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. Cu sau fără cruce, când spui “Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” este mai mult decât un legământ: te legi cu mâna ta în faţa Domnului că vei respecta întocmai jurământul, iar în caz contrar eşti de acord cu sancţiunea divină. Pentru un creştin, nu-i de joacă! Sigur, repet, poate unii dintre miniştrii care luni seara au participat la acest ritual nu cred în Dumnezeu şi nu dau doi bani pe vorbele rostite şi pe faptul că au ţinut mâna pe Biblie. În acest context, respectivii nici n-au avut buna-credinţă să recunoască public şi să meargă pe varianta nereligioasă. E adevărat că pentru asta ar trebui să aibă onoare şi conştiinţă, or, aş pune pariu că multor membri din Guvernul Dăncilă le lipseşte cu desărvârşire până şi bunul simţ. Ce altceva decât o lipsă crasă de bun simţ este minciuna ordinară rostită public de actualul Ministru al Educaţiei, Valentin Popa, cum că “pamblică” este un regionalism din Bucovina? Câtă conştiinţă are Rovana Plumb care deşi este cercetată într-un dosar penal important pentru Liviu Dragnea, deşi a fost “remaniată” din Guvernul Tudose tocmai pentru acest neajuns, acum va avea o relaţie directă cu Bruxellesul în calitate de ministru al Fondurilor Europene? Aşadar, vorbim despre fonduri europene, de-o însemnătate fără margini pentru “propăşirea materială” a poporului român şi pentru securitatea economică a României! Sau ministrul Economiei, căruia nici măcar nu i-am reţinut numele, absolut penibil la audierile din comisie, când s-a bâlbâit la un moment dat pentru că încurcase foile de pe care citea, este conştient de cât de importantă este şefia la care s-a înhămat?
Revenind, greutatea vorbelor “Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” constă în asumarea răspunderii pentru propriile fapte care-ar trebui să urmeze, fără abatere, jurământul de credinţă. Cu un astfel de jurământ depus de nişte oameni cu onoare şi conştiinţă, noi, cetăţenii acestei ţări, am putea nădăjdui că Guvernul, indiferent cum s-ar numi, va face toate diligenţele ca soarta României, implicit a noastră, să se-ndrepte în direcţia bună. În realitate, potrivit ultimelor sondaje circa 70% dintre români consideră că direcţia spre care se-ndreaptă România este una greşită.
Dumnezeu să-i ierte pe cei care-au jurat strâmb de-a lungul ultimilor 28 de ani şi ne-au transformat într-un popor de imigranţi, dezrădăcinaţi, analfabeţi, indolenţi, plictisiţi, aroganţi.
Iar pe noi, ceilalţi şi nu “celălanţi”, să ne ajute Dumnezeu să rezistăm până când vom fi mai mulţi…
