Din postura de Președinte al României, să arunci vina exclusiv pe ministrul Justiției, Stelian Ion, pentru întârzierea desființării Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), așa-numita Secție Specială, și pentru întârzierea modificărilor la Legile Justiției, denotă rea-credință și ipocrizie. Nu e ca și cum nu ar ști, ca Președinte, că desființarea SIIJ și Legile Justiției nu țin exclusiv de Ministerul Justiției și de ministrul Justiției. De fapt, țin prea puțin de MJ și de Stelian Ion. În definitiv, ministrul Justiției și-a făcut treaba și a elaborat proiectele de legi necesare. Doar că UDMR se opune fățiș desființării SIIJ, la fel cum și Legile Justiției ar trebui tranșate de Parlament. Iar Președintele Iohannis știe asta, că prost nu e. Știe că problema e în Parlament, e la partenerii de Coaliție, e la UDMR, dar și la PNL. Dar nu vrea să spună asta, pentru că e mai ușor să arunci mâța în curtea ministrului justiției – care nici vehement nu e, nici dur în declarații, nici dispus să alimenteze un conflict care, oricum, n-ar avea un final fericit.
Klaus Iohannis știe că vina pentru întârzierea desființării SIIJ și modificarea Legilor Justiției aparține inclusiv PNL, căruia îi ține evident palma. Iar dacă are reproșuri de făcut, Președintele ar trebui să și le facă chiar lui, pentru că nu știu să fi tranșat cu adevărat problema asta în tot timpul în care PSD a ieșit de la guvernare.
Da, faptul că SIIJ încă trăiește și faptul că Legile Justiției au rămas aceleași de pe vremea coaliției PSD-ALDE-UDMR reprezintă un mare eșec, inclusiv al ministrului Justiției, dar este un eșec al întregii coaliții actuale de guvernare, în frunte cu Președintele țării. Evident, elementul comun al celor două perioade este fix UDMR, care a votat și susținut atacul la adresa Justiției, pe vremea lui Dragnea. Prin urmare, poate că este chiar de înțeles atitudinea UDMR, care măcar e consecventă. Inconsecvența se manifestă însă la liberali, dar și la Președintele Iohannis, care nu par prea deranjați de această problemă și nici hotărâți să facă ceva, ci doar preocupați să caute un țap ispășitor. Or asta e cel mai simplu. E metoda folosită și de PSD, când făcea praf Justiția, doar că pe atunci vinovatul era „statul paralel”.
