Cartierul în care locuiesc este unul preponderent de case. Tot felul de case, de la mici și foarte mici la mari și foarte mari. Până să o aleg pe cea în care locuiesc, am văzut zeci, practic tot ce s-a putut viziona. Din curiozitate.
Culmea, deși cartierul e destul de mare, nu vă închipuiți că există o diversitate arhitecturală, căci, dacă dai deoparte kitschurile și bijuteriile, cele clar construite în regim propriu după gustul și dorințele proprietarului, toate celelalte au, de fapt, la bază maxim 10 proiecte, pe care constructorii le personalizează din culori și elemente decorative.
Există însă în marea acesta de case un proiect... mereu mă întreb cum de naiba un arhitect care și-a frecat atâția ani coatele pe băncile facultății poate concepe așa ceva... Mici e mult spus, eu le ”alint” case de hobbiți, sunt atât de joase și cu ferestre atât de mici, încât ai senzația că te sufoci chiar de la primul pas.
Ei bine, la un moment dat, în una din aceste case, s-a mutat cineva. Chiar eram curioasă să văd cine a ales-o. O familie cu 3 copii. Instant m-am gândit: ce mică e pentru o familie așa de mare! Dar, la urma urmei, important e să ai un acoperiș al tău deasupra capului. Ce m-a intrigat a fost că, în fața acestei case am văzut una dintre cele mai mari și mai scumpe mașini din cartier. Scumpă rău, mai mult decât dublu față de casă!
De ce să faci o asemenea alegere?!... De ce să pui mai mare preț pe mașină și nu pe casa în care trăiești și îți crești copiii?!...
Dificil răspuns, de aceea am ales ca astăzi să vorbim despre alegeri. Mai ales despre acele alegeri care par greșite din punct de vedere logic.
Ei bine, de fiecare dată când vine vorba de alegeri financiare, prioritizăm anumite achiziții în detrimentul altora, iar modul în care alegem, mai ales dacă e neobișnuit sau în contradictoriu cu conveniențele, poate spune multe despre noi.
Este vorba, în primul rând, despre percepția valorii. De exemplu, pentru unele persoane, o mașină poate reprezenta mai mult decât un mijloc de transport. Poate fi mijlocul prin care își câștigă existența, dar la fel de bine poate fi o expresie a priorităților personale, a stilului de viață, a statutului. Un stil și un statut câteodată destul de delicat de construit și păstrat, cu atât mai mult dacă apare și presiunea socială. Pentru că, dacă în mediul în care trăiești sau lucrezi există o anumită presiune, această conformitate ne determină să dăm o altă valoare unui bun, chiar dacă acea cheltuială în sine nu este justificată nici funcțional, nici financiar.
Iată de ce unele alegeri ne sunt influențate nu doar de dorințe ori nevoi personale, ci mai ales de așteptările și standardele impuse de anturaj. Și chiar dacă în afara lui a aloca mai multe resurse pentru un bun care îți depășește necesitățile poate fi văzută ca un semn de exces, de extravaganță, în interiorul lui, exact asta îți consolidează statutul.
Povestea de la care am plecat a fost doar o introducere. Chiar nu mă interesează raționamentul financiar după care vecinul meu a făcut acea alegere sau cum își gestionează el echilibrul între mofturi și necesități. Mai ales că, așa cum spuneam mai sus, în spatele acestei alegeri pot sta motive mult mai profunde. Am vrut doar să vă provoc și să vă propun un exercițiu de imaginație.
De exemplu, în locul acelei case foarte mici închipuiți-vă satele și orașele acestei țări, iar în locul proprietarului, clasa politică. Și socotiți câtă extravaganță, chiar grandomanie afișează ea, câte alegeri greșite face atunci când vine vorba de gestionarea banului public și de stabilirea priorităților. Câți dintre noi ne arătăm indignați de asta? Puțini! Mult mai puțini decât cei care își judecă vecinul că...
Totuși, dincolo de influențe, modele și norme sociale, alegerile noastre nu sunt doar rezultatul unui simplu conformism. Ele sunt, de fapt, explică psihologii, un barometru personal al identității noastre și al valorilor și principiilor după care ne ghidăm viața. Și practic, aceste alegeri, bune sau rele, reflectă cine suntem, ce ne place, în ce credem. Alegerile proaste, cele care de aproape 34 de ani țin România captivă în sărăcie și mediocritate, sunt ale lor, deciziile și oglinda lor, a politicienilor. Dar nu uitați, pentru fiecare decizie ei au girul nostru. Pentru că, nu-i așa!, și ei sunt aleși. De noi! Iar dacă alegerile noastre reflectă valorile și principiile după care ne ghidăm viața, înseamnă că această clasă politică este, de fapt, reflexia noastră ca nație.
Oare chiar așa suntem noi?!...
