„Dacă până acum, la vamă, se completa un chestionar, de la întâlnirea de sâmbătă seară a Comitetului interministerial privind coronavirusul s-a decis ca la vămi să fie prezenţi şi reprezentanţi ai DSP-urilor. Spre exemplu, spune Nelu Tătaru, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, dacă un autocar cu români din regiunea lombardă întră în ţară prin vama Giurgiu, reprezentantul DSP îi va controla pe toţi cei din autocar, le va lua temperatura şi vor fi puşi în carantină. Aceasta, pe lângă chestionarul pe care trebuie să-l completeze”. Aşa sunau ştirile duminică, 23 februarie 2020.
Ei bine, fix duminică, pe la ora 13.00, după o vacanţă cu maşina de o săptămână prin nordul Italiei, treceam ca prin brânză prin vama Nădlac, ca în oricare altă zi. Erau verificate cărţile de identitate şi atât. Totul dura cam 5-10 secunde la fiecare maşină. Clasic. Ce formular de completat, ce personal medical, ce măsuri suplimentare?! Nimic! Nici măcar n-am fost întrebaţi de unde venim. Puteam să venim din inima focarului! Noi nu fusesem în zonele cu cazuri de infecţie, nu fusesem în Provincia Lodi, n-am avut contact cu persoane bolnave sau suspecte – cel puţin nu bolnave vizibil. Dar fusesem prin Lombardia, zona atât de pomenită în ultimele zile. Am fost prin zona Lacului Como, ne-am învârtit cu maşina pe acolo, am fost şi la Milano o zi. Nu ştiam de isteria provocată în Italia – când am plecat noi, sâmbătă dimineaţă, lucrurile erau încă liniştite pe acolo. După ce am intrat în ţară, am început să ascultăm radiourile româneşti. Nebunia era în floare. Media şi autorităţile şi-au dat mâna în a crea panică aiurea: „Secretarul de stat Nelu Tătaru, responsabil cu măsurile de protecţie pentru coronavirus, a dat asigurări că niciunul dintre cei care se întorc din Italia, fie cu avionul, fie pe cale rutieră nu poate evita carantina”. Şi totuşi, cel puţin până duminică, ora 13.00, oricine venea din zona „infectată” putea intra în ţară liniştit.
Am ajuns seara acasă, iar responsabilitatea din noi ne-a făcut să ne interesăm mai în amănunt. Nu am găsit nicio listă oficială a zonelor din Italia considerate de risc – nominalizate undeva, pe vreo pagină a autorităţilor române. Sau nişte instrucţiuni clare pentru cei care au venit deja în ţară - acum sau în ultimele 14 zile. Sau un număr de telefon la care să întrebi ce şi cum. Pe niciun site oficial – Guvern, Ministerul Sănătăţii, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă - nu se găsea nicio informaţie de genul acesta.
Ne-am gândit că la Ministerul Sănătăţii am putea găsi pe cineva la telefon. Aiurea! La cele două numere de centrală de pe site nu a răspuns nimeni. Nici pe pagina lor de Facebook. Ne-am gândit că poate la Direcţia de Sănătate Publică Bucureşti avem noroc - dar nu a răspuns nimeni. La DSU am găsit pe cineva, destul de încurcat de situaţie: „Aveţi simptome?”. Nu. „Aţi fost în zona cu probleme?”. Nu. „Atunci nu aveţi nimic şi nu trebuie să faceţi nimic. Dar dacă vreţi să fiţi siguri că nu aveţi nimic, mergeţi la Institutul Matei Bals, să vă zică ei”. Am sunat la Institutul Matei Bals: „Să venim?”. „Nuu! Trebuie să va trimită DSP-ul”. „Păi, la DSP Bucureşti nu răspunde nimeni”. „Ciudat, ar fi trebuit să fie. Mai încercaţi la DSP”. Am zis să încercăm şi la DSP Ilfov, pentru că de fapt adresa noastră este de Ilfov. Aici, oarecum surprinzător, a răspuns imediat cineva, care ne-a oferit şi cele mai complete informaţii: „Aveţi simptome?”. „Nu”. „Aţi fost în zona de focar?”. „Nu. Dar am fost în Lombardia”. „Important e să nu fi fost în zona de focar”. „Dar la televizor se vorbeşte despre cele două regiuni, Veneto şi Lombardia, în ansamblul lor” „Da, dar de fapt este vorba doar despre zonele în care s-a instituit carantină”. „Şi n-ar trebui să se comunice exact aşa?”. „Ba da, dar... Italienii v-au lăsat să plecaţi?”. „Păi da”. „Aţi fost cu avionul sau autocarul?”. „Nu. Cu maşina”. „Foarte bine! Aţi fost cu copii?”. „Nu”. „Atunci e ok, nu trebuie să faceţi nimic. Poate totuşi să vă anunţaţi medicul de familie”. „Poate? Deci nu trebuie să stăm acasă 14 zile în carantină, cum se tot vorbeşte?”. „Nu. Nu vă alarmaţi”. „Păi, ne-au alarmat comunicatele autorităţilor”. „Staţi liniştiţi, sunteţi oameni încă tineri, coronavirusul afectează grav bătrânii, ei pică victime. Ca la o gripă. Deci mergeţi la serviciu liniştiţi”. Şi gata. Ciudat, însă, nimeni, de la niciuna dintre cele 3 instituţii contactate, nu m-a întrebat cum mă cheamă, unde stau, ce număr de telefon am... Să mă treacă acolo, undeva, în vreo bază de date cu oameni care, totuşi, au călătorit în nordul Italiei şi care n-au fost întrebaţi nimic la vamă şi n-au completat chestionarul ăla oricum ridicol. Dar, de fapt, în ţara în care secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii vorbeşte despre comando-uri medicale inexistente şi crede că din Italia se intră pe la Giurgiu (!!!), nici n-ar trebui să mă mai aştept la altceva. Doar la o incompetenţă care va ieşi, din nou, la iveală, în curând, în toată splendoarea ei. Ca întotdeauna.
