Ţara asta a devenit o ţară a hoţilor, a şmenarilor şi a cocalarilor. Aleşii neamului au grijă să dea fără jenă tot felul de legi prin care să li se îndulcească viaţa puşcăriaşilor sau să li se reducă pedeapsa în mod considerabil. De curând, Traian Băsescu, fostul şef al statului, a depus câteva amendamente la Legea graţierii, prin care propune graţierea pedepselor de sub 10 ani şi a mamelor care sunt însărcinate sau care au în întreţinere un copil de până la 14 ani. “A luat o dată o mită, acum nu îi distrugem toată viaţa. Aşa a fost în tranziţie”, este de părere Traian Băsescu.
Cu alte cuvinte, cine a ştiut să se descurce şi şi-a băgat mâinile până la coate în borcanul cu miere, trebuie să fie iertat, că doar de asta a lăsat statul borcanul cu miere descoperit, nu să îl bâzâie muştele...Iar pentru astfel de fapte, cei care au ştiut să îşi îndulcească viaţa în perioada de tranziţie, ar trebui respectaţi şi iertaţi, nicidecum să li se ştirbească personalitatea pentru tot restul vieţii.
Să înţelegem că tranziţia “a fost”? Gata, s-a terminat? Acum suntem cu economia la turaţie maximă, iar în ţara asta toate merg strună?
O altă motivaţie a actualului senator PMP este că trebuie sprijinit copilul să aibă mama lângă el, fapt pentru care propune graţierea mamelor care sunt însărcinate sau care au în întreţinere un copil minor.
Deşi mama a făcut fapte de corupţie ori este acuzată de abuz în serviciu sau luare de mită, în viziunea fostului şef al statului, copilul are dreptul să aibă mama lângă el până la 14 ani, un fel de exemplu pentru a învăţa şi el meşteşugul unor astfel de îndeletniciri. Altfel, beizadelele cu pricina pot învăţa din vecini să trăiască decent şi riscă să se deprindă cu munca cinstită sau cu alte obiceiuri proaste ale muritorilor de rând.
Dincolo de faptul că grija faţă de copii ar trebui să fie prioritară în ţara asta, eu cred însă că aceste amendamente sunt făcute, ca de obicei, cu dedicaţie, nu dintr-o prea mare grijă a politicienilor faţă de copiii care cresc fără mame. În ţara asta, din “grija” politicienilor care s-au înfruptat din roadele Puterii mai mult de un sfert de secol, milioane de copii au crescut şi cresc încă fără mame. Milioane de suflete sunt aruncate an de an în grija bunicilor sau a altor rude, pentru că mamele au apucat calea străinătăţii pentru o pâine mai bună. Ce au făcut politicienii noştri pentru aceşti copii? Cum a fost sprijinit în acest caz copilul respectiv să aibă mama lângă el? Şi, nu mă refer aici la mame care au comis fapte de corupţie sau au fost acuzate de abuz în serviciu sau luare de mită; mă refer la milioanele de mame care muncesc cinstit pentru copiii lor, cei mai mulţi dintre ei cu vârste până în 14 ani.
Într-o singură săptămână, fostul şef al statului a depus câteva amendamente la Legea graţierii, prin care propune graţierea pedepselor de sub 10 ani şi a mamelor care sunt însărcinate sau care au în întreţinere un copil de până la 14 ani şi susţine graţierea corupţilor nerecidivişti; un social-democrat-preşedinte al Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor propune reducerea cu şase zile a perioadei de detenţie la fiecare lună petrecută în condiţii improprii, faţă de trei zile, cât prevede proiectul iniţial; un deputat UDMR-ist plusează şi cere micşorarea cu nouă zile a perioadei de detenţie pentru fiecare lună în care puşcăriaşilor nu le convine confortul....
Dar pentru noi, pentru această generaţie sacrificată de lăcustele politice care au mistuit România postdecembristă, când se vor zbate aleşii acestui neam? Sau, ţara asta va rămâne pentru totdeauna o ţară a hoţilor, a şmenarilor şi a cocalarilor ?
