Românii au dat năvală la magazine, să-şi facă rezerve de ulei la preţurile de acum. Ieri, de exemplu, în magazinele brăilene rafturile erau mai mult goale, iar lumea aştepta ca magazinerii să aducă alte baxuri de ulei. S-a cumpărat orice, dar în special produse ieftine - mărci proprii ale magazinelor din oraş. Şi s-a cumpărat cu baxul. Întrebarea imediată ce încolţeşte la "contemplarea" unui asemenea tablou este: cum de-am ajuns noi, cumpărătorii, atât de uşor şi predictibil manevrabili? A fost de ajuns o scânteie ca să dăm năvală în magazine, având ca "unic scop în viaţă" să cumpărăm ULEI! TREBUIA SĂ CUMPĂRĂM ULEI pentru că ar urma scumpiri. Ok, e foarte posibil să urmeze scumpiri. Dar haideţi să privim, puţin, dincolo de aparenţe: în primul rând, datele oficiale ale Ministerului Agriculturii indică faptul că suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui au fost în creştere atât în 2009, cât şi în 2010. La fel şi producţia medie la hectar raportată de cultivatori şi, pe cale de consecinţă, şi producţia totală obţinută în ultimii 2 ani la floarea-soarelui. De exemplu, dacă în 2009 era înregistrată o producţie totală de 1.098 mii de tone la nivel naţional, în 2010 era de 1.455 mii de tone. Cum de s-au terminat atât de repede stocurile la producătorii de ulei, când producţia la floare a fost, iată, în creştere şi asta pe fondul unui an de criză, în care, în general, consumul a fost în scădere? Sunt convins că nu a crescut exponenţial consumul de "seminţe de floare prăjite", astfel încât producătorii de ulei n-au mai reuşit să-şi facă stocurile pentru fabricarea uleiului. Nu cumva, de fapt, producătorii şi eşaloanele intermediare până la cumpărător aplică un scenariu în care au forţat populaţia (panicată de iminentele scumpiri!) să cumpere o cantitate mai mare de ulei, comparativ cu media unui ianuarie slab în vânzări? Ar fi primul efect al "crizei uleiului". Dar lista de plusuri în favoarea "industriei" trebuie completată şi de perspectiva în care statul va fi nevoit să scoată de la rezerva naţională cantităţi de floarea-soarelui menite să stingă criza şi să satisfacă piaţa. Şi ghiciţi ce? Din experienţa anilor precedenţi, preţul la care statul va infuza piaţa va fi unul "social". Credeţi, cumva, că având materia primă mai ieftină producătorii vor lăsa din preţ? Nu prea cred şi nici nu-mi aduc aminte de un asemenea "fenomen" în ultimii 10 ani.
Ok, acum să tragem linia şi să adunăm: nu vi se pare că noi, consumatorii, nu avem niciun "plus" pe care să-l bifăm în favoarea noastră? Nu vi se pare că noi, cumpărătorii, suntem singurii care ieşim ÎNTOTDEAUNA ÎN PIERDERE? Şi atunci de ce reacţionăm isteric la fiecare anunţ cu privire la o iminentă scumpire?
