Aproape că nu există zi în care să nu se transmită o ştire despre un accident grav petrecut pe şoselele patriei. De regulă cu mulţi morţi şi răniţi. De altfel, se ştie: România este ţara din Uniunea Europeană în care mor cei mai mulţi oameni pe şosele. Ocupăm, de ani buni, acest loc fruntaş în UE, cu aproape 100 de morţi anual la un milion de locuitori. Şi asta doar pentru că numărul de victime ale accidentelor mortale se raportează la populaţia oficială, de 19,5 milioane de locuitori, deşi vreo 3-4 milioane de români sunt oricum plecaţi şi nu conduc pe şoselele din România. În realitate, lucrurile stau cu mult mai rău.
Toată lumea o spune: principalul factor care duce la această statistică sumbră este starea precară a infrastructurii româneşti. Se ştie asta, de zeci de ani, dar degeaba. Guvernanţii ultimilor aproape 30 de ani, cu câteva excepţii, au părut imuni la tragediile de pe şoselele patriei. Niciunul nu pare a avea vreo mustrare de conştiinţă legată de morţii de pe şosele. Ei au alte priorităţi, legate de cât şi cum să fure sau cum să nu răspundă pentru faptele lor.
Iar prima cauză a accidentelor mortale, după cum o arată realitatea, este tamponarea frontală, pe fondul lipsei autostrăzilor şi a drumurilor expres cu separatoare de sens. Accidente în care mor deopotrivă vinovaţii de producerea lor, precum şi oameni nevinovaţi, care circulă regulamentar, ucişi pur şi simplu de iresponsabilitatea altora. Circulaţia preponderent pe şosele cu câte o bandă pe sens duce la trafic aglomerat, întârzieri, frustrări la volan şi nervi şi apariţia unor situaţii periculoase ori de-a dreptul fatale.
Politicienii noştri nu s-au gândit nici măcar să lăţească drumurile actuale, din loc în loc, pentru a permite depăşirile în siguranţă, iar când au făcut-o, au făcut-o prost şi criminal – vezi DN2, folosit foarte mult şi de brăileni, drum care nu are nici două, nici 4 benzi.
Nu este însă singura explicaţie. Nesimţirea multora dintre şoferi, iresponsabilitatea, lipsa de civilizaţie în trafic sunt cauze la fel de importante. Şoferii nu sunt învăţaţi nicăieri despre regulile de bun simţ în trafic, despre condusul defensiv, despre regulile de circulaţie preventive. Oare realizează cineva cât de importantă ar fi introducerea unor ore de educaţie rutieră în licee, de exemplu?
Dar realizează cineva cînd de greu spre deloc se mişcă lucrurile în privinţa construcţiei de autostrăzi în România? Realizează cineva că PSD promite autostrăzile Bucureşti - Comarnic - Braşov şi Piteşti - Craiova încă de prin 2012, cu finalizare în 2016-2017?
Viorica Dăncilă anunţa ieri victorioasă, într-un mod agramat, desigur, că au fost desemnaţi constructorii a două din tronsoanele drumului expres Piteşti – Craiova, cu convingerea că „cei 58 de kilometri aferenţi tronsoanelor 1 si 2 va duce la deconcesionarea (cuvânt inexistent)... la... mult aşteptată a traficului în localităţile Balş şi Slatina”. A uitat însă să spună că mai sunt două tronsoane, pentru care compania de profil din subordinea Ministerului Transporturilor nu a mai întreprins nimic concret pentru scoaterea la licitaţie.
Iar situaţia se va înrăutăţi de la un an la altul, pentru că planul de construire a autostrăzilor şi de reabilitare a drumurilor naţionale nu ţine sub nici o formă ritmul cu creşterea numărului de maşini şi a traficului auto în general, mai ales în contextul în care şi infrastructura feroviară este praf! Dimpotrivă, suntem primii în UE la accidente mortale şi cam ultimii la construcţia de autostrăzi. Şi aşa vom rămâne, atât timp cât nimeni dintre cei responsabili nu este tras la răspundere pentru complicitate la crimele de pe şosele. Nici măcar la vot.
