Premierul Boc s-a felicitat deunăzi pentru impunerea taxei, arătând că, până acum, doar şase milioane şi jumătate de români susţineau, prin plata asigurărilor, sistemul de sănătate. Din ianuarie însă, numărul plătitorilor ar urma să crească la peste zece milioane.
Evident, măsura este discutabilă, ca orice decizie nepopulară. Există argumentul că orice venit trebuie impozitat şi supus taxelor, după cum există şi eternul răspuns (contraargument) că nivelul de trai de la noi nu se compară cu cel din ţările pe care ne grăbim să le copiem la biruri, nu şi la venituri. Cât de suportabilă va fi, aşadar, pierderea câtorva zeci de lei din pensii şi indemnizaţii de revoluţionar? - este prima întrebare iscată de impunerea taxei.
Până la eventuala intrare în vigoare a coplăţii, care presupune achitarea unei părţi din costul serviciilor medicale în momentul consultaţiei/tratamentului, primul efect secundar va fi, cu siguranţă, o aglomeraţie şi mai mare la cabinete şi spitale. Este reacţia normală a celui care plăteşte şi vrea să vadă pe ce a dat banii. Un al doilea efect ar trebui să se resimtă în calitatea acestor servicii, dar aici sunt deja mai multe probleme de rezolvat, de la lipsa materialelor sanitare şi până la criza de personal provocată de exportul de mână de lucru calificată (medici şi asistente). De aici şi temerea că banii luaţi din pensii (chiar dacă e vorba de mulţi bani, pentru că vor fi milioane de pensii ajustate astfel) vor acoperi doar parţial carenţele în domeniul sănătăţii: medicamentele mereu mai scumpe, analizele tot mai costisitoare, aparatura medicală performantă este rară şi câteodată nefuncţională, ca să nu mai vorbim de deconturile în creştere pe care Casele de Asigurări de Sănătate le au de făcut pe măsură ce tot mai multe servicii se mută în zona privată. Nu în ultimul rând, o transparenţă mai mare a cheltuielilor ar înlătura suspiciunile de irosire a acestor bani.
Indiferent unde vom ajunge mai devreme sau mai târziu, rămâne speranţa că vom fi trataţi mai bine. Aşa am tras nădejde şi la apariţia taxei pe viciu, când unii s-au lăsat de fumat, iar alţii au trecut pe contrabandă. Probabil de aceea a crescut un pic speranţa de viaţă şi, odată cu ea, vârsta de pensionare. În rest, să dea Domnul sănătate!
