Ce glumă bună! Care va să zică, grupul acesta de "investitori" a reuşit să ajungă până aici fără ca cea mai vagă bănuială să răzbească, fără să ridice măcar un semn de întrebare, şi acum, dintr-o dată, opinia publică e cea care va decide. Nu zău! Păi câte afaceri nu şi-a realizat Caruz, de exemplu, cu "avizul" brăilenilor exprimat în cadrul "dezbaterilor publice"! Ce naiba! Pe pariu, dacă informaţia aceasta nu ar fi ajuns la urechile colegilor mei şi aceştia nu ar fi scris, opinia publică n-ar fi aflat şi s-ar fi trezit buimacă tocmai când buldozerele ar fi început să doboare copac după copac!?
Sunteţi incredibili cum încercaţi să ne prostiţi, lamentându-vă cum că ar fi un mare semn de întrebare legat de rentabilitatea afacerii. Adică ar ajunge prea scump să compensaţi şi statul şi să reîmpăduriţi şi o altă porţiune de teren. De parcă i-ar fi întrebat cineva, ceva, vreodată sau i-ar fi tras la răspundere pe "ucigaşii" de păduri!
Din punctul meu de vedere, este firesc şi corect ca o societate democrată să respecte şi să garanteze dreptul de proprietate. Este firesc şi corect ca odată cu câştigarea libertăţii să se repare şi greşelile vechiului regim, inclusiv retrocedarea averilor. Fie că e vorba de case, terenuri agricole sau păduri. Dar nu mi se pare corect şi firesc să repari o nedreptate cu o altă nedreptate, în multe cazuri mult mai mare. Iar după cum au fost puse în practică legile privind restituirea proprietăţilor, am senzaţia că lanţul acesta de nedreptăţi, ilegalităţi şi nemernicii nu se mai termină.
Pentru că este aberant să împroprietăreşti pe cineva care a avut 30 ha de pădure de salcâm la marginea unui sat uitat de lume, cu 30 de ha de pădure de stejar în coasta unui municipiu. Şi, mai mult, să-i permiţi să defrişeze! Asta în condiţiile în care vorbim despre un municipiu din inima Bărăganului, care se sufocă vara de căldură şi de praf, iar iarna e la cheremul Crivăţului. Dar, oare, să ne mire? Gândiţi-vă la cine e în spatele acestei afaceri, la "importanţa" şi "potenţa" persoanelor direct interesate. Şi apoi, gândiţi-vă la ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pieţele din Brăila, la ceea ce a reuşit până acum "să înghită" Cloşcă din centrul vechi.
Ce s-a vrut şi ce s-a împlinit cu legile proprietăţii! În tot ce a însemnat retrocedare semnificativă din 1990 încoace, "băieţii deştepţi" au avut prioritate, iar mai important decât documentele care să ateste dreptul de proprietate, amplasamentul, legalitatea cererii, a fost MANDATARUL. Iar realitatea a demonstrat şi demonstrează încă: n-ai un madatar "descurcăreţ", care să ştie, unde, când şi pe cine să dijmuiască, fie umpli sălile tribunalelor, fie te mulţumeşti cu praful de pe tobă. Ei, mandatarii, sunt principalii vinovaţi de haosul din proprietate, un haos început acum 20 de ani şi care nici acum nu dă semne că ar vrea să se oprească. De aceea, şi acum, la mai bine de 20 de ani de la revoluţie şi după trei legi importante privind restituirea averilor, sălile tribunalelor sunt încă pline de persoane nedreptăţite sau nemulţumite de modul în care "s-a făcut dreptate".
Trei legi importante, dar atât de prost făcute şi, mai ales, puse în practică, încât au transformat măsurile ce s-au dorit a fi reparatorii doar într-o poveste. O poveste parcă fără de sfârşit.
