După mai bine de o lună de zile de la deschiderea noului an şcolar, învăţământul on-line ridică încă mari provocări atât pentru elevi, părinţi, cât şi pentru cadrele didactice. Şcoala on-line a venit la pachet cu mai multe probleme, de la dificultăţile predării cu mască de protecţie la îngrijorarea trecerii de de la o zi la alta de la un scenariu de predare la altul. Dacă în unele unităţi de învăţământ a început să funcţioneze sistemul de predare hibrid, iar relaţiile dintre profesori şi elevi au început să intre cât de cât pe un făgaş de aşa-zisă normalitate în mediul on-line, se înregistrează încă numeroase probleme tehnice, dar există şi cadre diactice care refuză să intre şi să predea pe internet, din diverse motive.
Transformările care s-au produs în sistemul de educaţie de la declanşarea pandemiei de coronavirus vor genera, cu siguranţă, efecte pentru mult timp şi pentru multe generaţii de acum încolo. Criza generată de virusul SARS-CoV-2 a bulversat sistemul educaţional din toată lumea, iar cadrele didactice au fost nevoite să găsească peste noapte soluţii de continuare a procesului de învăţare în condiţii restrictive. La noi în ţară, mulţi dascăli încă se confruntă cu lipsa de echipamente electronice adecvate, sau se izbesc de lipsa unor abilităţi de utilizare a acestora în scopuri didactice, în timp ce mii de copii nu pot beneficia de învăţământul on-line, pentru că nu dispun de tablete sau de alte mijloace de comunicare necesare sau sunt izolaţi la domiciliu.
Dacă, până în urmă cu un an de zile, învăţământul românesc se confrnta în această perioadă cu tot felul de probleme, întrucât elevii nu aveau manualele necesare pe bănci, din cauza licitaţiilor întârziate, acum, lipsa tabletelor promise de guvernanţi au acelaşi efect asupra sistemului de învăţământ. Din diverse motive, unele tablete întârzie să fie distribuite în multe zone ale ţării, unde copiii din medii defavorizate le aşteaptă, iar în alte părţi, tabletele stau în depozitele inspectoratelor şcolare la o lună de la începerea şcolii, pentru că toate lucrurile se mişcă greoi, din cauza birocraţiei.
Cu siguranţă, o bună bucată de vreme, viaţa noastră va fi marcată de pandemie şi nu va mai fi la fel ca înainte şi nici învăţământul nu va mai fi cel cu care eram obişnuiţi. Copiii, părinţii, dascălii, instituţii administrative, asociaţii non-guvernamentale sau biserici din întreaga ţară depun eforturi susţinute pentru ca această criză să nu îşi pună amprenta pe sistemul de educaţie românesc şi să nu producă o ruptură a normalităţii, pentru că elevii au dreptul la educaţie, indiferent de mediul în care trăiesc sau de posibilităţile materiale ale familiei.
„Cum arată astăzi şcoala, aşa va arăta mâine ţara”, spunea Spiru Haret. în condiţiile actuale, grija pentru educaţia copiilor noştri depinde nu doar de guvernanţi, ci, de fiecare dintre noi. Şcoala în pandemie este o provocare nu doar pentru copii, părinţi şi profesori, ci pentru fiecare cetăţean al acestei ţări.
