„Dacă e un lucru pe care România trebuie să-l înveţe după atâţia ani de tranziţie este să valorizăm succesul. Faceţi o facultate ca să reuşiţi în viaţă. Învăţaţi carte, ajutaţi România să se ridice!” – a fost mesajul ministrului Educaţiei, Liviu Pop, transmis ieri studenţilor, cu ocazia deschiderii anului universitar. Un mesaj bun, nimic de zis, dar ciudat.
Pentru că este ciudat ca un agramat ajuns ministru al Educaţiei să vorbească despre cât de bine este să înveţi şi despre succesul în viaţă al celor care învaţă. E ciudat să vorbească despre importanţa învăţământului un ministru în mandatul căruia zeci sau sute de mii de elevi nu au nici acum manuale. E ciudat să vorbească despre valorizarea succesului educaţional un individ cocoţat pe culmile succesului doar prin prisma politicii şi a PSD. Pentru că, să fim sinceri, Liviu Pop nu e nicidecum vreo eminenţă a învăţământului românesc, vreun reper didactic, vreo valoare a culturii naţionale.
E ciudat să vorbeşti despre reuşita în viaţă a celor care învaţă în ţara în care doi repetenţi în facultate sunt printre primii trei oameni în stat –Tăriceanu, respectiv Dragnea (care a participat şi el la deschiderea anului universitar la Alexandria). E ciudat să spui că România chiar a învăţat ceva, după atâţia ani de tranziţie, despre importanţa învăţământului, când clasa politică de la Putere este plină de incompetenţi, agramaţi, cu facultăţi şi doctorate dubioase, ori de-a dreptul plagiatori notorii.
Da, este cât se poate de adevărat: o facultate (bună) îţi asigură succesul în viaţă, iar oamenii cu studii superioare au în general o viaţă mai bună, fără discuţie! Dar asta este valabil dacă vorbim despre desfăşurarea activităţii în mediul privat, unde în general valoarea este recunoscută, promovată şi răsplătită. Pentru că la stat şi, mai ales, în politică, nu calitatea educaţiei profesionale (sau generale) este criteriul de bază al succesului. Nu, de bază este gradul de rudenie cu şeful politic, puterea politică a „spatelui” pe care îl ai, funcţia ta în partid sau a celui care te susţine, pupincurismul de care dai dovadă, şpaga pe care o dai, serviciile pe care le faci, „parandărătul” pe care îl plăteşti, pseudodoctoratul pe care îl ai, dexteritatea pe care o dovedeşti în a fura banii publici. Profesionalismul şi gradul înalt al şcolii urmate nu reprezintă neapărat calităţi sau argumente care să te ajute în cariera politică din România. Nu trebuie să fii un mare educat şi învăţat ca să ajungi mare „sculă” politică prin Parlament sau Guvern. Vezi cine te conduce acum. Dacă eşti elev sau student, uită-te la ei, ascultă-i, analizează-i, evaluează-le realizările şi, dacă le vei descoperi impostura, înseamnă că eşti nu doar mai deştept decât ei, ci şi mai corect. Şi da, poate, la un moment dat, vei fi în locul lor şi vei putea ridica România din gaura în care ei o îngroapă.
