„La populaţie, oprim pur şi simplu, atât energia electrică cât şi gazele. Pentru că aveţi consumul foarte mare. Trebuie să asigurăm în primul rând producţia. Blocurile sunt pline de lumină. Să mai stea oamenii într-o singură cameră. (...) La gaze, aşa cum am stabilit, se asigură gazele între orele 8.00 - 13.00 – pentru ca oamenii să poată găti – şi seara de la orele 19.00 – 20.00. În rest, vom întrerupe gazele. Mai bine zis, tovarăşi, spun că vom reduce presiunea. Nu în industrie, ci la consumul casnic”.
Sunt vorbele marelui cârmaci, Nicolae Ceauşescu, ctitorul Epocii de Aur, mult-iubitul şi stimatul, „cel mai de seamă Erou printre eroii neamului”, făcute la o şedinţă de partid, în iarna anului 1987. Sunt declaraţii menţionate negru pe alb în stenograma acelei şedinţe – făcută publică de un istoric, care le-a descoperit recent în Arhivele Naţionale. De ce abia acum, şi nu în urmă cu 30 de ani, este altă poveste.
Prin urmare, pentru naivii sau nostalgicii care încă mai credeau că Nicolae Ceauşescu nu ştia care este situaţia reală, că era minţit de cei din jurul său, că Securitatea îi prezenta o altă realitate, că de fapt „Dracul” era nevasta dictatorului, Elena Ceauşescu, iar el, săracu’, a fost doar neinformat, iată că adevărul era cel pe care oamenii normali l-au ştiut dintotdeauna şi pe care unii se fac că-l uită: Nicolae Ceauşescu era la fel de cinic precum întregul său regim. Ceauşescu a fost un dictator nebun care şi-a pedepsit propriul popor, pentru a-şi îndeplini fanteziile lui de conducător „de geniu al Carpaţilor”. Măsura de a-ţi condamna poporul la frig, la întuneric şi - odată cu celălalt program „de geniu”, privind alimentaţia raţională - la foamete, şi asta timp de ani de zile, ar fi reprezentat un motiv suficient pentru condamnarea lui la moarte şi punerea în executare a pedepsei. De două ori, dacă s-ar fi putut! Nu mai vorbesc despre morţii şi răniţii dintre 16 şi 22 decembrie, de care s-a făcut direct responsabil, sau despre toate victimele regimului său politic, din cei 24 de ani în care Ceauşescu a condus România.
Aa, că pentru toate aceste victime ar fi trebuit să răspundă toţi cei vinovaţi, că mulţi au condus ţara şi după 22 decembrie 1989, că mulţi încă iau pensii speciale pentru devotamentul cu care au servit regimul şi au ucis oameni nevinovaţi, asta e altceva. Da, ar fi fost nevoie ca toţi cei vinovaţi să plătească şi aşa ar fi fost normal să se întâmple, încă de acum 25 de ani. Dar nu ai cum să uiţi toată acea umilinţă la care aproape un popor întreg - cu excepţia celor privilegiaţi – a fost supus, cu un cinism greu de înţeles, de către unul care se dorea a fi (şi pe care unii încă îl consideră) „conducătorul mult-iubit”. Dacă poţi uita aşa ceva înseamnă că, de fapt, n-ai trăit cu adevărat în întunericul acelei epoci criminale.
