Nu ştiu dacă cele două întrebări la care românii vor fi puşi să răspundă la referendumul din 26 mai, pe care l-a demarat Preşedintele, vor fi cele mai inspirate. Pentru că nici temele anunţate de Klaus Iohannis pentru consultarea populară nu sunt extrem de clare sau uşor de înţeles, pentru marea masă a alegătorilor: „interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie”, respectiv „interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorităţi constituţionale de a sesiza direct Curtea Constituţională cu privire la ordonanţe”.
Hai, că prima e mai simplă şi mai uşor de înţeles. A doua, în schimb, mai ales la partea cu autorităţile constituţionale şi CCR, e alambicată rău pentru omul simplu. Pare a fi o întrebare pentru „bula” celor care protestează activ împotriva PSD-ALDE şi a războiului pe care Puterea îl duce împotriva Justiţiei, pentru a-şi scăpa câţiva penali şi condamnaţi de rigorile legii. Or „bula” asta e mică, oricât de mare ar putea părea pe reţelele de socializare. Iar ca să atingi pragul de validare a referendumului este nevoie de mult mai mulţi participanţi decât cei din „bula” anti-PSD.
Din păcate, nu cred că actuala guvernare se teme prea mult de acest referendum. În primul rând, este unul consultativ, deci nu obligatoriu de transpus în practică, aşa cum a fost şi cel din urmă cu 10 ani privind Parlamentul uninominal cu 300 de parlamentari. În al doilea rând, nu elimină toate pârghiile prin care Puterea poate să controleze Justiţia şi să-şi scape penalii şi condamnaţii de puşcărie. Şi nu cred că-i va opri.
Da, referendumul are un scop şi organizarea lui este justificată, mai ales în contextul în care va da posibilitatea românilor să-şi exprime un punct de vedere pertinent împotriva corupţiei şi hoţiei politicienilor. Eficienţa lui este însă îndoielnică şi nu cred că va speria cu adevărat guvernarea PSD-ALDE – cu excepţia, desigur, a unei participări masive, măcar de peste 50%, şi a unor categorice răspunsuri de „Nu” – măcar 90%. Atunci da, ar fi un mesaj extrem de clar că nu doar Uniunea Europeană, partenerii şi aliaţii României au înţeles ce urmăreşte de fapt actuala guvernare şi cât de catastrofală ar fi victoria acesteia împotriva a tot ceea ce înseamnă Justiţia, ci şi că acest popor realizează cu adevărat pericolul care paşte această ţară. Şi că nu doar alţii trebuie să se lupte pentru soarta României, ci mai ales românii.
