Au trecut Sărbătorile Pascale, cu mai multă sau cu mai puţină lumină în sufletul fiecărui creştin, cu ploi, cu grindină şi vijelii sau case rămase fără acoperiş şi coduri multicolore. A trecut şi Ziua Internaţională a Muncii, decretată la 1 Mai 1889, la Congresul Internaţionalei Socialiste, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Au trecut şi manifestaţiile muncitoreşti din perioada regimului comunist, când coloane de oameni, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarte uriaşe pe bulevarde sau pe principalele artere de circulaţie din oraşe, iar copiii formau însemnele ţării şi ale partidului unic din trupurile lor.
Anul acesta, vremea capricioasă i-a alungat pe români de la grătare şi i-a strâns, zgribuliţi, în faţa televizoarelor sau i-a lăsat să viseze cu ochii deschişi la promisiunile guvernanţilor că, din această lună, copiii îşi vor primi primele alocaţii majorate, aşa după cum susţin reprezentanţii Ministerului Muncii, sau că pensionarii vor mai primi un ban sau doi la cele câteva sute de lei, după o viaţă de muncă.
În luna februarie, Parlamentul a votat în plen reunit un amendament al PNL la bugetul de stat care prevede majorarea alocaţiei copiilor, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani, de la 84 de lei la 150 de lei, iar ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, Marius Budăi, declara recent că nu există riscul ca aceste alocaţii să nu fie acordate. Şi, pentru ca pensionarii să iasă cu turma la vot, pe 26 mai, la alegerile europarlamentare şi pentru a pune ştampila pe cei trei trandafiri, acelaşi Minister al Muncii dă, pentru câteva sute de mii de persoane, pensii majorate, datorită indexării anuale...Pot spune că aceste indexări sau majorări nu reprezintă grija faţă de persoanele respective, ci doar pomeni electorale.
Ce nu pot înţelege însă este faptul că ţara asta a fost şi este condusă de o gaşcă de politicieni puşi pe căpătuială, iar românii votează de fiecare dată cu infractorii. Ştiu, veţi spune că asta nu este o noutate, pentru că Însuşi Mântuitorul a fost răstignit între hoţi, iar mulţimea L-a hulit şi L-a trimis la moarte. Dar noi încă putem să mai schimbăm ceva.
Cum au reuşit noii ciocoi să acumuleze averi de miliarde, dacă România este o ţară săracă? Cum este posibil ca Liviu Dragnea, după ce judecătorii au dovedit că a comis infracţiuni de corupţie, după ce a delapidat Fonduri Europene de zeci de milioane de Euro prin firma TelDrum, să fie încă în libertate? Cum este posibil ca politrucii să zburde în libertate în ţară sau prin ţări exotice, iar pe un amărât de pensionar să îl execute ANAF-ul că a fraudat ţara, că a primit drepturi necuvenite sau că are datorii la Casa de Pensii, la Casa de Sănătate sau la alte case sau căsuţe, pe unde îşi cară bolile sau anii munciţi şi brăzdaţi de nevoi?
Spuneam că încă putem să mai schimbăm ceva.
Participarea la vot la alegerile europene din 26 mai înseamnă să ne exprimăm punctul de vedere cu privire la direcţia pe care UE trebuie să o urmeze în următorii cinci ani. Este vorba despre comerţ internaţional, securitate, protecţia consumatorilor, combaterea schimbărilor climatice şi creşterea economică. Dacă tot “vrem o ţară ca afară”, acum este momentul schimbării!
