Pe piața muncii, un nou subiect încinge spiritele – săptămâna de lucru de 4 zile. Un proiect de lege în acest sens a fost depus la Senat și chiar dacă, în prezent, discuțiile sunt blocate de neînțelegerile politice, în marile companii, mulți specialiști de Resurse Umane au această temă pe masă.
Luând ca puncte de reper concluziile programelor pilot puse deja în practică în multe dintre țările dezvoltate (în general, favorabile, pentru că arată o implicare mai mare a angajaților și o productivitate mai ridicată), aceștia dezbat cu seriozitate, în cadru larg, posibilitatea de a se scurta, și în România, săptămâna de lucru.
Evident, în spațiul public, dezbaterile sunt aprinse, cu argumente pro și contra. Evident, sunt firme care nici nu concep să pună în practică o astfel de măsură. La fel cum sunt firme care deja experimentează la o scară redusă (pe departamente/filiale). Dar există și un segment de lideri vizionari, pentru care pandemia a reprezentat, înainte de orice, o veritabilă lecție despre managementul echipelor și conservarea resursei umane. Lideri care au înțeles că programul fix și controlul nu înseamnă neapărat productivitate, că locul și perioada din zi în care muncești nu sunt mai importante decât entuziasmul cu care te dedici muncii. Că rigiditatea ucide creativitatea și că o afacere nu poate prospera fără angajați sănătoși fizic și mental.
Ei bine, liderii aceștia sunt conștienți că felul în care s-a lucrat în ultimii ani, adică foarte mult, deseori până la epuizare (și nu mă refer doar la anii de pandemie, și înainte, în multe firme, se lucra într-un ritm înfiorător), nu poate fi o soluție pe termen lung. Flexibilizarea programului și munca hibridă au fost doar un prim pas. Iar acum cred că acum sunt create premisele trecerii la următorul nivel - săptămâna redusă de lucru.
Categoric, nu va fi ceva brusc. Nu se va întâmpla mâine. Nu vă închipuiți că, odată implementată această măsură, o să ne trezim cu o țară paralizată de vineri până duminică. Nici vorbă! Fiecare sector de activitate, în funcție de specific, își va crea propriile reguli. Și, foarte important, în multe sectoare, o astfel de măsură va impune o tehnologizare și o regândire a proceselor.
Și totuși...
În ultimele zile, am citit foarte mult despre acest subiect. Și, ceea ce am simțit cel mai des a fost teama. În special în firmele mici, din orașele mici. Pe de o parte, teama patronilor că nu vor face față cu resursele pe care le au la îndemână, pe de alta, teama angajaților de reacunoaște că sunt suprasolicitați, că efectiv viața lor se reduce la muncă și casă. Și atât.
Din punctul meu de vedere, într-adevăr, orașele mici, depopulate, nu sunt pregătite pentru un asemenea pas. Nu sunt nici oameni, nici bani pentru achiziția de tehnologii noi, care să preia sarcinile și să reducă presiunea de pe angajat. Dar, la fel de adevărat, Uniunea Europeană sigur va pregăti pachete de sprijin pentru a face mai ușoară trecerea. Ideea este dacă mental sunt pregătite orașele și companiile mici să accepte o astfel de schimbare.
Tu ce crezi? Este Brăila pregătită și dispusă să mai stea o zi acasă?
