După mai bine de un an de zile de la declanșarea pandemiei de Covid 19, care a reușit să ne izoleze, să ne distanțeze și să ne înstrăineze unii de alții și chiar și de noi înșine, îmi este dor de o viață normală. De acea normalitate în care trăiam, dar de care nu știam să ne bucurăm, de acea stare de bine pe care o învăluiam cu grijile cotidiene, de zâmbetul oamenilor când străzile orașului erau scăldate în razele soarelui de primăvară. De la o vreme, am uitat să mai fim noi, am uitat să ne mai bucurăm de dimineți însorite și mergem încruntați, încrâncenați sau abătuți, suntem stresați sau revoltați și stăm cu ochii lipiți de ecranele televizoarelor pentru a vedea câte victime a mai făcut virusul ucigaș, câți bolnavi așteaptă disperați să se mai elibereze un loc la Terapie Intensivă sau care sunt reacțiile adverse provocate de un vaccin sau altul. Ne ascundem în spatele unor măști cu o protecție discutabilă și avem impresia că tot ce se întâmplă este un drum spre meandrele necunoscutului, o proiecție a coșmarului pe care îl trăim, de unde nu se mai vede nici luminița de la capătul tunelului și nici o altă speranță de mai-bine.
De la o zi la alta ne confruntăm cu alte și alte restricții și ne bucurăm ca niște copii atunci când ni se dă dezlegare să mergem la slujbele de înviere, sau să luăm Lumină de Paște, fie și cu anumite reguli. Și, pentru că tot am amintit de copii, după un an de școală on-line, ei se vor bucura acum de o vacanță de primăvară prelungită, din 2 aprilie până pe 4 mai, cu excepția elevilor din clasele a opta și a douăsprezecea, care vor face ore online în perioada 12-30 aprilie și vor avea vacanțele stabilite inițial pentru paștele catolic, respectiv cel ortodox. Nu știu dacă această vacanță de o lună de zile în plină primăvară va fi sau nu în folosul elevilor. Nu știu dacă, în acest interval de timp, bruma de cunoștințe acumulate on-line va fi direcționată spre evoluția copiilor sau dacă, dimpotrivă, elevii vor uita și ce au învățat sau dacă numărul infectărilor cu Covid 19 în categoria tinerilor și a copiilor va crește alarmant...Asta rămâne de văzut.
Între timp, politicienii se joacă de-a alba-neagra, se jignesc și se caftesc între ei sub cupola Parlamentului, liberalii și useriștii joacă fotbal în curtea școlii și se comportă ca pe maidan, maltratând limba română ca la ușa cortului, iar pesediștii se bucură și îi fluieră de pe margine.
Mai nou, de joi, 25 martie, au apărut noi restricții. Avem carantină de noapte de la orele 20.00, magazinele vor fi închise de la ora 18.00 vineri, sâmbătă și duminică în localitățile în care rata de infectare este peste 4 la mia de locuitori, iar în localitățile în care indicele depășește 7,5 aceste restricții se aplică pe toată durata săptămânii.
Sincer-vorbind, eu nu înțeleg logica acestor restricții de noapte. Aglomerația din magazine sau din mijloacele de transport în comun nu este după orele 20.00, ci în miezul zilei, atunci când stăm ca sardelele în autobuze, sau când ne îmbulzim la casele de marcat din magazine, fără a respecta nicio măsură de distanțare. Dar, cine mai este interesat de faptul că, în Brăila, de exemplu, pe linia autobuzelor 5, 4, 3 sau alte mijloace de transport este un adevărat focar de infecție sau că virusul ucigaș plutește în aerul abia respirabil? Încă o lună de zile ne vom îmbulzi să ne aprovizionăm până la orele 18.00, să prindem mijloacele de transport până la orele 20,00, după care vom prinde rădăcini pe fotoliul din fața televizorului, pentru a nu pierde următoarele avertismente și restricții. Și, dacă noaptea este bântuită de distanțări și restricții, ziua pericolul infectării cu Covid 19 ne urmărește în continuare, la tot pasul.
