În România vremurilor noastre, spitalele sar în aer, pacienții mor în saloane carbonizați, intrăm în spital cu o afecțiune și ieșim cu tot felul de infecții nosocomiale sau murim de Covid 19. În sistemul de sănătate a fost și este în continuare haos. Pacienții tremură de frig sau se încălzesc cu aeroterme, deși acest lucru este interzis, bolnavii sunt tratați cu indiferență de către unii purtători de halate albe sau zac pe holuri, implorând ajutor. După tinerii morți la clubul COLECTIV, după bebelușii arși în Maternitatea Giulești și pacienții arși la spitalul din Piatra Neamț, vineri, pe 30 ianuarie, la Institutul MATEI BALȘ, cea mai mare unitate spitalicească anticovid s-a produs o altă tragedie. În zorii zilei, un incendiu puternic a izbucnit la parterul unei clădiri din incinta spitalului, 5 pacienți care erau tratați de Covid 19 au murit în vâlvătăile focului sau intoxicați cu fum și peste o sută de bolnavi internați au fost transferați la alte unități spitalicești. Imagini de coșmar, cu pacienți carbonizați, cu bolnavi transportați în pături sau pe targă au fost preluate de televiziunile românești, dar și de presa internațională, specialiști din toate domeniile și-au dat cu părerea despre cauzele care au produs nenorocirea, președintele țării a transmis păreri de rău familiilor îndurerate.
În același timp, disperate, rudele pacienților internați la Institutul Matei Balș s-au adunat în fața spitalului pentru a afla informații despre cei dragi, pentru că nu știau nimic. Mulți dintre aparținători susțineau în fața camerelor de luat vederi că au aflat de la Știri ce se întâmpla la spital, dar că nu au putut obține informații dacă bolnavii respectivi au fost găsiți arși sau dacă au fost transferați la alte spitale din Capitală.
Se spune că, atunci când murim, ajungem în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Așa spune Rugăciunea pentru cei răposați, care aduce pace și alinare în suflet pentru familie și pentru cei dragi.
Cei care am condus pe ultimul drum părinți, frați, surori sau copii știm bine că Rugăciunea are menirea de a ne îmbărbăta pe moment, dar că toată durerea, întristarea și suspinarea se transferă pe umerii celor apropiați și în sufletul lor. Spun asta pentru că, dincolo de cifre, de numărul morților uciși în explozii, în accidente de tot felul și, mai nou, de numărul celor secerați de coronavirus, există alte zeci, sute sau mii de persoane îndoliate pe viață. Dar, atunci când o persoană apropiată este internată într-un spital, de unde se așteaptă să fie salvată și este scoasă carbonizată, se cam schimbă datele ecuației. Din păcate, sistemul de sănătate este în moarte clinică de ani buni, dar acest adevăr nu interesează pe nimeni. Se fac cercetări, se analizează cauzele nenorocirilor și se caută țapi ispășitori și cam atât, nu se schimbă mare lucru, nu se fac investiții. Îmbogățiții peste noapte, cei care sunt și au fost în ultimele decenii la butoanele sistemului și care și-au ridicat imperii pe suferința celor bolnavi, care își plătesc lună de lună cotizația la SĂNĂTATE, ridică din umeri și caută soluții. De fiecare dată, se fac promisiuni, dar nu se schimbă nimic. Intrăm în spitale vechi, ridicate în alte epoci și ne izbim de indiferență, de foame, de frig. În sistemul de SĂNĂTATE din România se face din ce în ce mai frig, spitalele sar în aer, iar pacienții mor în saloane carbonizați.
