Şoferii şi vatmanii care primesc bani de la călători reprezintă un flagel în compania publică de transport de muuulţi ani. Zeci de sesizări şi reclamaţii pe această temă sosesc lunar la redacţie, iar când gluma se îngroaşă ori un anumit şofer se face „remarcat” în mod deosebit, problematica este abordată în mod direct în cadrul articolelor publicate în cotidianul nostru. Aproape a devenit o banalitate să vorbim despre acest fenomen şi parcă gravitatea unei astfel de abateri disciplinare a ajuns ca un fel de bagatelă în comparaţie cu alte nereguli de care brăilenii care călătoresc cu autobuzul sau tramvaiul se lovesc în mod frecvent: aşteptatul în staţii în frig (acum, de când a venit sezonul rece), aglomeraţia, hoţii din buzunare, dar şi mizeria din mijloacele de transport, barele de susţinere slinoase, pline de jeg, şezuturile scaunelor care şi ele lucesc de mizeria prinsă în ţesătura materialului, totul mirosind îngrozitor, mai ales dacă urcă în maşină vreun cerşetor ori vreun brăilean certat cu apa şi săpunul.
Dar să revenim la faza cu luatul banilor de la călători. Aşa cum spuneam mai devreme, problema este veche şi s-a tot amplificat, mai ales după ce „Braicar” a ajuns să angajeze foştii şoferi de maxi-taxi. Aceştia erau obişnuiţi să primească banii de la călători, că doar era obligaţia lor de serviciu, iar călătorii s-au obişnuit la rândul lor cu această practică şi acum li se pare normal să urce în autobuz cu 1,5 lei în mână pentru a-i da şoferului. Şi ştiţi ceva? Nu sunt de condamnat! Până la urmă omul va alege întotdeauna varianta ce-a mai comodă pentru el. De ce s-ar chinui să scoată bilet de la automatele „Braicar”-ului (atunci când acestea şi funcţionează), ori să caute un chioşc care are la vânzare bilete de călătorie? Poate că a ajuns omul în staţie odată cu autobuzul şi n-a mai avut timpul necesar să cumpere bilet. Ce să facă, să mai stea 15 – 20 de minute în staţie să aştepte următorul autobuz? Ok, mulţi dintre cei care circulă cu autobuzul sau tramvaiul sunt pensionari beneficiari ai abonamentului gratuit, dar nu te poţi limita ca operator de transport în a satisface doar nevoia acestei categorii de călători! Trebuie să te gândeşti şi la cei care merg la serviciu şi care întotdeauna sunt pe fugă: dimineaţa să nu întârzie la job, iar după-amiaza sau seara să ajungă acasă.
Ei bine, în tot acest context pe care am încercat să-l zugrăvesc aici, fără pretenţia de a fi acoperit toate unghiurile sau situaţiile limită care se întâmplă zi de zi în staţii, mă întreb oare de ce nu s-a gândit „Braicar” ori Primăria, să aplice soluţia evidentă: frate, dă-le gestiune şoferilor şi vatmanilor să poată vinde bilete! Măreşte-le salariile corespunzător noii responsabilităţi de serviciu, dar pune-te apoi cu zeci de controale pe ei, inopinate sau chiar incognito. Pe cei care-i prinzi că nu eliberează bilete dă-i afară! E de ajuns să devină clar pentru colegii lor că nu te joci când vine vorba de vânzarea de bilete şi se vor cuminţi. Toţi. Vă spun că în alte judeţe se poate. Nu reinventăm noi acum roata.
