Şi, pentru că am fost atât de mulţi, am avut întotdeauna o influenţă covârşitoare asupra tuturor celor din jur. Vrând-nevrând, am oferit locuri de muncă în exces; deh, cineva trebuia să ne educe, să ne îngrijească, să ne asigure cele necesare traiului! Pentru noi s-au construit şcoli, spitale, parcuri, blocuri. Le-am dat de lucru părinţilor, la propriu şi la figurat. Dar nu e vina noastră, Ceauşescu ne-a adus cu forţa pe lume, ca să-i salvăm poporul. Şi l-am salvat, dar cu ce preţ, doar noi ştim!
Am fost dintotdeauna generaţia de sacrificiu şi asta vom rămâne până la capăt. Am salvat naţia română de la pieire, iar acum avem "nobila" misiune de a salva sistemul de pensii. Pentru că, nu mai e un secret pentru nimeni, sistemul actual de pensii nu s-a prăbuşit doar pentru că existăm noi şi pentru că suntem mulţi. Dacă noi n-am fi fost, bunicii şi părinţii noştri ar fi fost de mult muritori de foame. Datorită nouă însă supravieţuiesc, mai greu sau mai uşor, iar un lucru e sigur: cât vom avea noi un loc de muncă, cât vom avea noi putere de muncă, poştaşul va bate la uşa lor.
Pentru noi însă, nu prea mai are cine să muncească. Noua generaţie nu e nici măcar la jumătate ca număr, şi oricum marele ei vis este acela de a emigra. Pe noi nu mai are cine să ne salveze. Când primilor dintre noi le va veni vremea pensionării, sistemul va intra în colaps. Pentru că vom pleca la fel de mulţi cum am venit. Iar în urma noastră va rămâne un gol imens, generator de haos.
Dar ştiţi ceva? Mie nu mi-e teamă. Am fost generaţia cea mai responsabilă încă din fragedă pruncie. Ne-am descurcat dintotdeauna singuri. Am fost un experiment social care, cel puţin deocamdată, s-a dovedit benefic pentru ţară. Şi, dacă am supravieţuit fără bonă, dacă n-am pârjolit cartierele când ne încălzeam singuri mâncarea, dacă n-am dărâmat blocuri, singuri acasă, cu cheia de gât, înseamnă că suntem cu adevărat greu de înfrânt! Şi, probabil, unul dintre noi va găsi o soluţie şi pentru sistemul de pensii. Iar dacă nu? Asta e! Ne vom considera un experiment eşuat şi ne vom blestema zilele, aşa cum făceam când ne băteam cu zecile, chiar sutele pe un loc la admiterea în facultate şi vom huidui sistemul care ne-a vrut aşa mulţi.
