De ceva vreme, tot scriu despre neregulile care sunt în Brăila, dar nimeni nu aude şi nimeni nu vede adevărata faţă a oraşului cu salcâmi. Ne lamentăm că trăim într-un oraş mort, cenuşiu, roşu sau cum o mai fi el, dar nu facem nimic pentru a schimba adevărul crud, că “la noi, la Brăila, la tanti Elvira”, este raiul peştilor, al hoţilor şi al păcănelelor. Nu ştiu ce face poliţia, fie ea locală sau naţională, nu ştiu ce face ANAF-ul, dar ştiu că aici înfloresc toate afacerile dubioase şi nimeni nu mişcă un deget pentru a stopa flagelul fărădelegilor. Dacă un pensionar pe caz de boală, de exemplu, munceşte câteva ore pe zi pentru a face rost bani de medicamente, pentru că nu poate trăi doar cu pensia aia mizerabilă, ANAF-ul are grijă să recupereze cu vârf şi îndesat banii pe care Casa Judeţeană de Pensii i-a acordat amărâtului ăla bolnav, dar nu se întreabă de unde au nişte puştani bani să circule cu maşini decapotabile, cum îşi permit alţii, care nu au muncit o zi în viaţa lor, să facă zeci de vacanţe pe an în Dubai sau pe alte meleaguri exotice...
Un astfel de specimen, care nu a reuşit nici măcar să îşi dea examenul de bacalaureat, dar care se lăfăie în maşini de lux mi-a dat un exemplu de viaţă spunându-mi simplu, că “doar proştii muncesc”.
Da, în ţara asta, în oraşul ăsta mort şi uitat de lume, doar proştii muncesc până mor. Ei, “deştepţii”, cei care “ştiu să facă bani” ne râd în nas şi ne sfidează, iar cei care ar trebui să ia măsuri şi să aplice legea, le ţin isonul. Nu am înţeles niciodată cum au făcut unii tineri rost de milioane de euro pentru a se plimba cu bolizii din care răcnesc manele de mii de decibeli, nu am înţeles cum poate ajunge o tinerică grefier la Judecătoria Brăila, dacă nu ştie unde a uitat un dosar, nu pot să înţeleg şi să accept anomaliile din viaţa de zi cu zi a acestui oraş...
Spunea cineva că autorităţile sunt incompetente şi nu îşi fac treaba aşa cum ar trebui, că “peştii” sunt susţinuţi de o tabără sau alta a politicienilor şi că păcănelele şi farmaciile au invadat oraşul.
Lăsăm farmaciile în treaba lor, pentru că, vrem, nu vrem, toţi ajungem la ele într-o zi...dar, de ce avem nevoie de păcănele? Într-un oraş mort, în care infracţionalitatea este la cote maxime, iar infractorii au vârste din ce în ce mai fragede şi ne buzunăresc în plină zi, noi avem nevoie de tichie de mărgăritar?
Cu siguranţă, principala problemă în Brăila este prostia noastră, a tuturor celor care tolerăm ce ni se întâmplă. De la bătaia de joc a transportatorului în comun, acel BRAICAR care ne îndeasă într-un maxi-taxi la orele de vârf şi până la incompetenţa poliţiştilor, care nu sunt în stare să prindă un hoţ, iar atunci când reuşesc, organizează conferinţe de presă şi se ceartă cine-i mai tare în parcare: poliţia locală, sau cea naţională. Jenant!
Trăim într-un oraş al hoţilor, al peştilor şi al păcănelelor! În Brăila, doar proştii muncesc!
