Acum, când Brăila s-a îmbrăcat în straie de sărbătoare şi în multe zone din oraş se aud cântece şi jocuri populare, iar costumele tradiţionale ale copiilor şi tinerilor veniţi din toate colţurile ţării la Festivalul “Lină Chiralină” ne încântă privirile, ar fi trebuit să scriu despre Zilele Municipiului. Acum, când Strada Regală clocoteşte de viaţă, când în Parcul Monument sau în Grădina Mare copiii se distrează, urmăresc piese de teatru sau se cântă folk, jazz sau blues, iar pe Esplanada Dunării evoluează artişti sau trupe cu nume sonore, ar fi trebuit să îmi îmbrac sufletul în straie de sărbătoare şi să scriu...
Dar nu pot să scriu despre bucurie, când între toate aceste evenimente există un 10 AUGUST. Nu pot să scriu despre copiii sau despre părinţii pe care i-am văzut bucurându-se în aceste zile în diverse zone ale oraşului, când ştiu că alţi părinţi şi alţi copii se zbat în ghearele deznădejdii sau sunt căsăpiţi de criminali în serie, iar statul român nu le oferă nici un fel de protecţie.
În ţara asta, condusă de ani buni de caracatiţa PSD-istă, un copil strigă după ajutor, iar oamenii legii aşteaptă 19 ore la uşa criminalului, conform procedurilor, iar acum instituţiile statului aruncă motanul dintr-o parte în alta şi nu sunt în stare să elucideze un caz care a zguduit nu numai o ţară, ci lumea întreagă. Tributari baladei mioritice şi cu vocaţie de victimă, am devenit un popor care-şi plânge de milă sau care face haz de necaz, dar nu mişcăm un deget pentru a schimba ceva. De ani de zile, lenevim în zona noastră de confort, iar când este nevoie de noi, ne cuibărim discret în fotolii şi butonăm telecomanda, lăsându-i pe alţii să ne scrie istoria sau să ne schimbe soarta. Participăm la diverse evenimente, dar nu mai reuşim să ne bucurăm; a dispărut speranţa şi încrederea în lege şi în oamenii ei, suntem conduşi de analfabeţi şi de hoţi, fărădelegea şi-a înfipt rădăcinile în instituţiile statului, iar noi suntem pe cont propriu, ca în junglă. Murim zi de zi încătuşaţi de neputinţă sau ne zbatem pentru o viaţă fără rost, în timp ce autorităţile statului se bat pe burtă cu infractorii, iar politicienii dau ordonanţe de urgenţă în crucea nopţii, pentru a-i scăpa de pârnaie pe cei corupţi. În ţara asta s-a făcut prea târziu...
Mizeria politică şi socială s-a generalizat, iar răul trebuie tăiat de la rădăcină. În zadar se cer acum anchete, se cer pedepse, iar politicienii defilează în faţa camerelor de luat vederi şi mimează că vor să ceară socoteală celor care şi-au pierdut instinctele de a servi corect cetăţeanul. Nu îi mai crede nimeni şi nici ei nu mai cred în propriile promisiuni.
Spuneam la început că, în această perioadă, Brăila este în sărbătoare. Sunt Zilele Municipiului şi, poate, ar fi trebuit să scriu despre asta. Dar nu pot să uit de 10 AUGUST, când fiul meu şi copiii altor mame au fost gazaţi şi loviţi de jandarmi în Piaţa Victoriei, iar vinovaţii nu s-au găsit nici până astăzi, nu pot să uit glasul Alexandrei, fata răpită şi sechestrată, care a murit cu zile din cauza incompetenţei celor ce ne conduc şi a celor care dorm în instituţiile statului, cu funcţiile plătite de noi.
În ţara asta s-a făcut prea târziu... A fost din nou 10 AUGUST şi nu pot să uit...
