Din data de 19 octombrie, când a intrat în vigoare legea 169/2017 privind recursul compensatoriu referitor la eliberările deţinuţinuţilor pentru condiţii necorespunzătoare, au fost eliberaţi sute de hoţi, tâlhari, criminali şi violatori, puşcăriaşi din penitenciarele din întreaga ţară. Zilele trecute, primii 33 de deţinuţi din totalul de 171încarceraţi în Penitenciarul Brăila şi care au fost propuşi pentru liberarea condiţionată, după intrarea în vigoare a legii graţierii, au fost puşi în libertate. În câteva zile, le vor călca pe urme alţi condamnaţi pentru infracţiuni de furt, înşelăciune, trafic de droguri, pentru infracţiuni la regimul rutier, sau pentru alte fapte. În timp ce puşcăriaşii respectivi se bucură de libertate, după ce au invocat executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, iar mulţi dintre ei profită de orice ocazie pentru a comite iar şi iar aceleaşi fapte pentru care au ajuns după gratii, noi ne ferecăm uşile, ne ferim buzunarele şi ne temem să nu fim atacaţi la drumul mare de beneficiarii recursului compensatoriu.
Cum să ne mai simţim în siguranţă, când Justiţia lui Tudorel Toader lasă în libertate violatorul unei copile nevinovate, iar acesta, la numai trei zile a violat şi a tâlhărit o femeie în centrul Capitalei? Cine ne poate păzi de hoţii care ne iau cu asalt casele, gădinile, ne fură bunurile, iar oamenii legii ridică neputincioşi din umeri, sau încheie dosare cu autori necunoscuţi, deşi făptaşii zburdă liberi, sub ochii lor? Câtă încredere să mai avem în legile date peste noapte, când sute sau mii de copii, de bătrâni sau de bolnavi zac de ani de zile în condiţii inumane, în case sau în saloane de spital insalubre, dar nu există nicio lege care să îi protejeze? De ce, de la o vreme, în ţara asta au drepturi doar hoţii, doar infractorii, cu tot alaiul lor de puşcăriaşi?
De ce “la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată”, iar pentru 30 de zile de spitalizare, de exemplu, în care ne îmbolnăvim de tot felul de infecţii nosocomiale nu există nicio legislaţie care să îi apere pe pacienţii care cotizează la sistemul de sănătate?
Nebunia eliberării puşcăriaşilor abia a început. Şi, staţi liniştiţi, nu se vor încolona de săptămâna viitoare, la şomaj, sau la uşile altor instituţii, pentru a cere un loc de muncă. În România nu există un sistem realmente eficient pentru reintegrarea în societate a deţinuţilor.
În plus, spun statisticile, mulţi nu muncesc şi nu vor să muncească nici la activităţile lucrative din penitenciare şi nici atunci când ies din puşcării. Doar 32% dintre persoanele private de libertate din România, pot fi folosite la muncă de către penitenciarele în care se află! Cei mai mulţi însă, refuză să muncească, iar legile ţării îi protejează şi în acest sens. La urma urmei, într-o ţară de hoţi, doar proştii mai muncesc!
