Ultima redută a cărții

Într-un oraș în care, nu cu mult timp în urmă, cartea se găsea la fiecare colț de stradă, astăzi mai există o singură librărie care duce mai departe spiritul vechilor unități ”Panait Istrati”. Concret, din cele 23 de librării care împânzeau Brăila înainte și după 1990, a rămas una.

În spatele ei nu se află o rețea, nici un lanț de retail, ci un om: Gabriel Filipoiu, iar povestea lui este, de fapt, povestea unei încăpățânări. Una care nu ține de profit, ci de memorie. Nu este doar o statistică. Este despre o pierdere lentă, aproape tăcută, a unui întreg capitol din viața culturală a orașului.

Pentru generații întregi, librăriile care purtau numele scriitorului Panait Istrati nu erau simple magazine. Erau locuri de întâlnire cu ideile, cu școala, cu visul. De la librăria centrală de pe strada Mihai Eminescu, Piața Traian până la cele din Hipodrom, Vidin, Obor, Brăilița sau Chercea, peste tot existau librării care purtau numele scriitorului Panait Istrati.  Erau locuri în care începea școala, în care se descopereau autorii, în care, uneori, se stătea la coadă pentru o carte dorită. ”Acolo mergeam toți. Nu exista început de an școlar fără librărie”, își amintește Gabriel Filipoiu.

După 1990, însă, această rețea s-a destrămat treptat. Privatizările, retrocedările și schimbarea pieței de carte au dus la închiderea majorității librăriilor. Spațiile au devenit, rând pe rând, sedii de bănci, farmacii sau magazine fără legătură cu lectura. Cartea a pierdut teren. ”Am crescut printre cărți. Nu puteam să le las să dispară. Pentru mine, librăria nu e doar un business. Este o parte din viața mea. Am crescut cu ele, aici îmi cumpăram cărțile când eram copil”, ne spune acesta.

În 2021, când din rețeaua ”Panait Istrati” mai rămăseseră doar câteva puncte, Gabriel Filipoiu a făcut un pas pe care puțini l-ar fi făcut. A preluat două librării: ”Casa Cărții” sau Librăria numărul 4 din Piața Mare și librăria de pe Bulevardul Independenței, astăzi cunoscută drept ”Evrika” fostă Librăria numărul 13. Nici numele firmei sale – CLASLIB – nu este întâmplător. Vine de la ”librărie clasică”, o declarație de intenție într-o lume dominată de viteză și comerț online.

Patru ani de luptă pentru ”Casa Cărții” sau Librăria numărul 4

Povestea nu a fost una ușoară. Timp de aproape patru ani, Gabriel Filipoiu a încercat să mențină în viață librăria din Piața Mare. ”A fost un efort financiar foarte mare. Nu vreau nici acum să spun cât a costat. Am sperat că se poate, că oamenii vor reveni către carte”, mărturisește el. Dar realitatea a fost alta. Costurile ridicate ale chiriei, concurența online și scăderea numărului de cititori au făcut imposibilă continuarea activității. Iar cea mai grea lovitură a venit recent, când librăria ”Casa Cărții”de la Piața Mare a fost închisă. Nu din lipsă de dorință, ci dintr-o realitate simplă: spațiul valora mai mult decât activitatea din interior. ”Pentru proprietar, a fost mai rentabil să închirieze. Pentru mine, era o librărie. Aici e diferența. Lecția dură a supraviețuirii a fost faptul că dacă nu ai spațiul, nu reziști”.

Librăria care a rămas: o salvare cu preț personal

Experiența l-a făcut pe Gabriel Filipoiu să tragă o concluzie clară: ”O librărie nu poate funcționa în chirie. Este imposibil. Costurile sunt prea mari. Dacă nu ai spațiul tău, nu ai nicio șansă”. Dacă ”Casa Cărții” s-a pierdut în luna februarie acestui an, pentru librăria ”Evrika” a contat faptul că s-a putut cumpăra spațiul în care funcționează. ”A fost singura șansă să o salvez. Cartea nu mai aduce profit, dar aduce sens”, ne-a spus Gabriel Filipoiu. Astfel, ”Evrika” sau Librăria numărul 13, de pe bulevardul Independenței, a devenit mai mult decât o librărie – a devenit un refugiu al memoriei. ”Este locul unde vreau să păstrez vie amintirea librăriilor ‘Panait Istrati’. Măcar una să rămână”, a precizat acesta.

Discursul lui Gabriel Filipoiu este direct și fără iluzii. ”Librăria, în momentul de față, nu mai este o afacere. Și nu doar în România. Este un trend”. El explică faptul că vânzările sunt susținute în principal de: manuale și auxiliare școlare, chestionare pentru școlile de șoferi, câteva cărți pentru copii cumpărate de părinți. ”În rest, foarte puțini mai cumpără carte. Vin oameni de 50 de ani, care au crescut cu librăriile. Tinerii… foarte rar, doar când școala le cere. Din papetărie se câștigă mai bine. Aș putea transforma totul și ar fi mai simplu. Dar nu vreau. Nu pot”, mărturisește Gabriel.

Concurența inegală și lipsa de sprijin

Un alt punct sensibil este concurența marilor platforme online. ”Nu este fair-play. Editurile vin cu reduceri online pe care noi nu le putem susține. Clientul compară și alege prețul mai mic”. În acest context,  Gabriel Filipoiu aduce în discuție modelul occidental. În țări precum Germania sau Franța există reglementări clare – ”legea cărții” – care protejează librăriile independente, limitând reducerile și stabilind prețuri fixe. ”Acolo există respect pentru librărie. Se consideră un spațiu cultural, nu doar comercial. La noi nu există nimic”. În România, spune el, nu există niciun mecanism real de sprijin nu există facilități fiscale, nu există protecție în fața marilor retaileri, nu există politici culturale dedicate, ”la noi, librăria este lăsată să se descurce singură”.

Cu toate acestea, Gabriel Filipoiu nu ia în calcul să abandoneze complet cartea. ”Aș putea transforma librăria într-o papetărie și aș câștiga mai bine. Dar nu vreau. Am păstrat editurile mari – Polirom, Paralele 45, Trei. Nu pot renunța”. Pentru el, librăria este și o formă de educație. ”Dacă un copil intră într-o librărie, poate fi atras de o carte. Online nu e la fel. Acolo te distrag altele”, este de părere acesta.

Astăzi, librăria ”Evrika” nu mai este doar un spațiu comercial. Este un simbol. Un loc în care Gabriel Filipoiu încearcă să păstreze ceva din ceea ce a fost. ”Aici vreau să rămână amintirea. Aici au venit generații întregi să cumpere manuale, cărți, reviste”.

Iar, numele ales nu este întâmplător. ”Evrika” sugerează descoperire, cunoaștere, acel moment în care întâlnirea cu o carte schimbă ceva în tine.

Gabriel Filipoiu ne-a mai spus că în alte orașe rețelele de librării au fost salvate prin achiziția spațiilor și dezvoltarea unor lanțuri moderne. La Brăila, din vechea rețea de librării care funcționa în oraș, a mai rămas doar una. Se putea, însă, și mai rău: ”La Galați, de exemplu, librăriile s-au închis de ani buni. La noi măcar a mai rămas una”.