Adaugă ca sursă preferată în Google

• şapte bărbaţi din Gropeni au pus de-o petrecere cu mici şi peşte la grătar pe un ultim sloi de gheaţă care plutea pe Dunăre • singura lor asigurare consta în două bidoane de plastic legate cu o funie • “Dacă se rupe gheaţa ne ţinem de frânghie, că bidoanele nu se duc la fund!”, ne-au explicat petrecăreţii • din fericire, totul a decurs fără incidente, iar la final, spre seară, cei şapte au băut o şampanie, au lansat un lampion luminos şi s-au întors la mal, cu o barcă • pentru prima dată de foarte mulţi ani, Dunărea a fost îngheţată bocnă mai mult de o lună de zile, iar locuitorii satelor riverane au trecut de la un mal la altul fără probleme • situaţia nu a fost deloc benefică pentru armatorii care deţin nave fluviale • aceştia au pierdut sute de mii de euro din cauza blocadei de gheaţă
 
Vremurile când Dunărea îngheţa bocnă în fiecare iarnă au trecut de mult, iar faptul că s-a întâmplat din nou, după aproape un cincinal, să avem sloiuri din mal în mal a fost, cu adevărat, un eveniment notabil al anotimpului pe care îl traversăm. Anterior, a mai fost pod de gheaţă pe fluviu în 2012, iar înainte de asta s-a mai întâmplat tocmai în 1984, cu 28 de ani în urmă. Cumva, pare că pauzele între iernile geroase au început să scadă, iar dacă tendinţa va continua lucrurile ar putea reveni din nou la normalul cunoscut de bunicii noştri, care treceau Dunărea de la un mal la altul pe gheaţă în fiecare iarnă, fără să li se pară nimic ieşit din comun.
Deocamdată, nu se întâmplă prea des aşa ceva, iar pentru generaţiile actuale sloiurile ce persistă pe Dunăre mai mult de câteva zile sunt motiv de uimire. Şi dacă se mai întâmplă să şi poţi traversa fluviul pe gheaţă ca “pe bulevard”, cum se spune în popor, atunci chiar e ceva ce merită sărbătorit în stilul românesc actual: cu un grătar pe care să sfârâie micii, hălcile de carne şi peştii autohtoni.
Aşa, cu grătar, vin vechi şi voie bună, s-au gândit să petreacă câţiva tineri din comuna Gropeni, duminică, 19 februarie. Au făcut-o nu oriunde ci pe mijlocul Dunării, pe un sloi lat de vreo 3-4 metri şi lung de 10 metri care se mişca în voia curentului. Au ajuns la el cu o barcă, şi-au montat grătarul, au aprins focul şi au dat startul distracţiei.
Motivul oficial a fost marcarea într-un mod inedit a sfârşitului iernii şi a topirii gheţurilor de pe Dunăre, după cum ne-a spus gropeneanul Vasile Puia, cel ce a avut iniţiativa acestei acţiuni ieşite din comun. Grupul petrecăreţilor a fost format din şapte bărbaţi şi doar unul dintre ei a avut o ezitare când a fost invitat la un grătar în mijlocul Dunării. Şi acesta şi-a recăpătat curajul, însă, imediat ce a coborât pe sloiul masiv, mai ales după ce prietenii săi au măsurat cu o cange grosimea gheţii de sub apă şi au ajuns la concluzia că aceasta are cel puţin 3 metri. Pentru mai multă siguranţă au fost legate între ele cu o funie două bidoane mari de plastic, ce au fost puse de o parte şi de alta a banchizei plutitoare. “În caz că se rupe gheaţa, ne agăţăm de frânghie ca de un colac de salvare, că bidoanele astea n-au cum să se ducă la fund”, ne-au explicat bărbaţii planul lor de rezervă.
 
La o plimbare pe Dunăre, cu sloiul de gheaţă
Nu ştim cât de mult le-au priit celor şapte cărnurile fripte pe grătar, în condiţiile în care sloiul de gheaţă era mişcat permanent de curentul fluviului, aproape rotindu-se la 360 de grade, dar cert este că experienţa a fost cu atât mai palpitantă. Seara târziu, când s-a terminat petrecerea, ei au desfundat o sticlă de şampanie, marcând momentul în notă oarecum romantică, prin lansarea unui lampion luminos.  
“Iarna e pe terminate, iar dacă am tot trecut Dunărea pe gheaţă câteva săptămâni la rând, am hotărât să profităm de ultimele sloiuri şi să facem un grătar pe gheaţă. Am considerat că dacă faci grătar şi mai eşti şi plimbat cu sloiul pe Dunăre este cu totul altceva! Noi suntem născuţi pe malul apei şi plimbările cu barca reprezintă o obişnuinţă, nu ne mai oferă nicio plăcere. Aşa că am găsit o plăcere să ne plimbe un sloi de gheaţă. Oricum, să facem grătar în pădure nu puteam, că nu avem voie să aprindem focul acolo. Pe sloiul ăsta nu ne zice nimeni nimic, putem să facem focul cât vrem…”, ne-a spus Vasile Puia.
Gropeneanul ne-a povestit că prima dată a avut ocazia să traverseze Dunărea pe gheaţă în 1984. “Atunci eram copil şi mi-a fost cam frică. Am şi plâns de frică, de ce să nu recunosc, dar nu m-am lăsat, am mers până la capăt, cu prietenii de aceeaşi vârstă cu mine cu care eram atunci. Pe urmă, a mai îngheţat Dunărea după aproape 30 de ani, în 2012. Atunci a stat îngheţată doar vreo 12 zile. În iarna asta a fost gerul mai puternic, că a durat gheaţa mai mult de o lună”, ne-a informat Puia. Bărbatul spune că, împreună cu alţi săteni mai curajoşi, a trecut Dunărea pe gheaţă fără probleme în această iarnă. Prima oară, ca să fie totul în regulă, au legat o frânghie de pe un mal pe altul, şi au trecut ţinându-se de ea. Ceva precauţie nu strica, deoarece mai erau ochiuri de apă neîngheţate pe mijlocul fluviului, iar să cazi acolo ar fi fost moarte sigură. Per total, a fost în regulă! Toţi cei care au păşit pe gheaţă au ajuns în siguranţă de la un mal la altul, şi nu s-a consemnat niciun incident cu victime. Mai greu a fost cu animalele pe care gropenenii, la fel ca toţi locuitorii satelor brăilene riverane, le cresc în semisălbăticie, în zona dig-mal dinspre Insula Mare. Oamenii se plâng că a fost mortalitate mare, din cauza gerului. Unora le-au murit chiar şi câte 10 porci din turmele lăsate libere în pădure.
Viaţa merge, însă, înainte. Temperaturile din ultimele zile au topit şi ultimele sloiuri de pe sectorul brăilean al Dunării, iar podul de gheaţă din această iarnă mai există doar în amintirile localnicilor. “Dacă am fi vrut să facem astăzi grătarul, n-am mai fi avut unde. Sloiul pe care am stat duminică s-a topit aproape de tot. Din 10 metri câţi avea în lungime, mai are doar vreo 2. Până mâine, gata cu el…”, ne-a spus, ieri, Vasile Puia. 
 
Iarnă grea, pierderi grele pentru armatorii navelor fluviale
După cum v-am mai informat, temperaturile foarte scăzute din această iarnă şi sloiurile care au pus stăpânire pe Dunăre le-au provocat pierderi de sute de mii de euro armatorilor care deţin nave fluviale. De pe 8 ianuarie până pe 6 februarie, echipajele a trei nave, sub pavilion slovac, ucrainean, respectiv sârbesc, au fost blocate pe sectorul brăilean al Dunării, în zona comunei Chiscani. Agentul din România al armatorilor navelor în cauză le-a dus de două ori provizii, cu un remorcher pus la dispoziţie de Navrom Galaţi. “Am făcut două transporturi cu alimente, cu ajutorul remorcherului Târgu Ocna, pe care ni l-a pus la dispoziţie Navrom Galaţi. Iniţial, am încercat să ajungem la cele două nave pe care le reprezentăm în România, cu ajutorul unor localnici din comuna Chiscani. Gheaţa era suficient de groasă pentru a susţine greutatea unui om, însă dacă acesta ar fi cărat un bax cu apă minerală sau un sac cu cartofi, operaţiunea ar fi fost prea riscantă. Din acest motiv s-a apelat la remorcherul Târgu Ocna, care avea capacitatea de a-şi croi drum prin gheaţă până la cele două nave. La primul transport, s-a cărat jumătate de tonă de alimente, la al doilea am dus o tonă, cu tot ce era nevoie la bord: apă, pâine, carne, legume”, ne informa, pe 7 februarie, Valentina Tătaru, agent în cadrul firmei “Livamex” Tulcea.
Viaţa la bordul navelor rămase captive între sloiuri atâtea săptămâni nu a fost lipsită de riscuri, şi asta nu doar din cauza frigului sau, de ce nu, a pericolului reprezentat de hoţii care ar fi riscat să meargă pe gheaţă pentru a fura din încărcătura din barje. Pericolul a fost mare şi în contextul în care accesul echipajelor de salvare era extrem de dificil, în cazul unor situaţii de urgenţă. Asta s-a dovedit vineri, 3 februarie, când căpitanul şlepului ucrainean a avut nevoie de îngrijiri medicale, după ce a alunecat pe punte şi s-a lovit puternic la cap. Pentru că echipajele SMURD nu aveau cum să ajungă la navă, s-a apelat la un elicopter al Ministerului de Interne care a venit de la Tulcea şi a ridicat rănitul cu o şufă specială, transportându-l astfel până la mal, unde a fost preluat de paramedicii care l-au dus la Secţia Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean.
Şi armatorii brăileni au avut probleme din cauza gheţii, navele lor fiind suprinse de sloiuri departe de casă, pe sectorul fluvial al Dunării de pe teritoriul românesc, sau chiar pe sectorul sârbesc. Firma brăileană “Romnav”deţine în prezent şapte convoaie cu barje, şi toate şapte au fost prinse între gheţuri la un moment dat, de la începutul lunii ianuarie până spre jumătatea lui februarie. O situaţia deosebită a fost cu un convoi de patru barje ataşate la nava “Voltaj”, la bordul căreia se aflau şase marinari. “Voltaj” a fost prinsă în sloiuri timp de aproape o lună, în zona kilometrului fluvial 348, aproape de portul Călăraşi. Spre  mijlocul lunii februarie, cei şase marinari au stat cu frica în sân timp de câteva zile, deoarece sloiurile din amonte începuseră să se pună în mişcare, iar zidul de gheaţă ameninţa să măture tot ce-i iese în cale. Incidentele au fost, totuşi, evitate în cele din urmă.